joi, 19 iulie 2007

File dintr-un jurnal teatral


Fac parte dintr-un juriu obişnuit, la un festival (pentru mine) neobişnuit : Ingenious drama fest. Se desfăşoară, de opt ani, la Bacău şi e adresat liceenilor care vorbesc bine engleza. Admir talentul multora dintre ei. Şi maturitatea cu care au participat la discuţiile de după terminarea reprezentaţiilor.
¤
O incredibilă maltratare a titlului unei capodopere, găsesc într-o revistă studenţească de acum doi ani : Regizorul în loc de Revizorul.
Da-n fond, în orice regizor dormitează un revizor, nu?!...
¤
Şi fiindcă tot suntem la erori de informare : într-un necrolog Radu Anton Roman (din Jurnalul naţional, 31 august 2005) se spune că scriitorul era membru UNITER din 1980.
N-avea cum : UNITER a luat fiinţă în 1990 ; Radu era membru ATM (antemergătoarea uniunii păstorite de Caramitru).
¤
George Banu povesteşte o chestie nostimă : marelui plastician Horia Bernea nu-i plăcea teatrul fiindcă...se mişca! Curat deformaţie de pictor!
Ce-ar fi ca lui Marcel Iureş, să zicem, să nu-i placă pictura deoarece e statică?! Hm...
¤
Ca fost profesor de arta vorbirii, reţin o exprimare a actorului Vasile Creţoiu ( cu referire la G. Ciprian) :”Izbea cu sete în cuvinte, de parcă ar fi vrut să le-nzecească interesul!”.
Ar fi frumos ca totul să fie atît de simplu! Ca să pui vorba-n valoare, pe scenă, mai trebuie multe altele : în primul rînd, talent ; apoi, inteligenţă ; dicţie ; uneori, chiar şi volum...
¤
Se zice că Orson Welles, auzind că L.Oliver vrea să joace Othello, ar fi exprimat : „N-are cum –Oliver e tenor, iar Othello, bariton!”.
De-aia mare actor englez , cînd rostea replicile maurului, o făcea într-o tonalitate nespecifică. Mai pe româneşte, făcea compoziţie de voce.
Teribil de greu trebuie să-i fi fost !
¤
Într-un ziar central, dau peste un interviu cu Mircea Diaconu. Întrebat dacă actorii din telenovele mai au şansa revenirii în teatru, cunoscutul actor răspunde, tranşant :” Nu. Televiziunea îi strică.Joacă din vîrful buzelor, dau un pic din zulufi şi asta e”.
Just! Da’ ce ne facem că , în ultima vreme, au pătruns în telenovele şi actori stimabili – Oana Pellea, Răzvan Vasilescu, Marius Bodochi, Şerban Ionescu, Bebe Cotimanis, ba l-am văzut chiar şi pe regretatul Adrian Pintea! Şi destinul lor să fi suferit modificări, după încercarea telenovelei?!...
¤
„Nu sunt director de teatru şi festival, ci manager – e cu totul altceva!” (Constantin Chiriac, în Cotidianul din 6 iunie a.c.).
În esenţă, e acelaşi lucru. Important e să fii bun director/manager, aşa cum e Chiriac...

2 comentarii:

  1. Iata ca televiziunea nu strica actorii inteligenti, iata ca Mircea Diaconu nu are dreptate.Cu absolut nimic nu s a modificat destinul unor mari actori ca Oana Pellea sau Razvan Vasilescu! Ba mai mult decit atit, generatia f tinara care nu a fost la teatru niciodata dupa ce ii cunosc prin intermediul tv in seriale tv, vin la Teatru sa ii vada de exempu pe amindoi in SCAUNELE de Eugen Ionescu!!!Peste tot in lume Mari actori fac si televiziune.Hai sa nu mai gindim chiar atit de Provincial!

    RăspundețiȘtergere
  2. Comentariul e just. Din pacate termenul provincial nu i se potriveste unui actor ca Mircea Diaconu care sta de 35 de ani in Bucuresti. Iar faptul ca mie nu imi plac telenovelele nu are nici o relevanta in destinul actorilor care fac un ban jucand in ele.

    RăspundețiȘtergere