Mos Craciun ne-a adus si Guvern!...

Am băgat un şi în titlu, deoarece acu’ o săptămînă scriam că Moşu’ ne-a adus doi premieri. ¤ De premieri nu ştiu dacă aveam nevoie, cum nici de Guvern nu simte nimeni fo’ bucurie că se instală!...În fond, ce face un Guvern, la noi? Mai ni’ca! ¤ Părerea mea e că doar cei numiţi miniştri, familiile lor, şi cei care vor să ajungă miniştri, sunt interesaţi de cestiune.¤ Ce, dacă la transporturi vine X sau Y, trenurile vor fi mai curate şi mai ieftine? Şoselele care urmau să fie gata în 2008, vor fi terminate totuşi în 2010? Să fim serioşi! ¤ Sau să luăm cazul ministrului Culturii : dl. Paleologu e foarte tînăr. Ceea ce e bine. E cult şi echilibrat – minunat! Dar ce credeţi c-o să reuşească? Nu mare lucru – cum n-au reuşit nici mulţii lui ante mergători...¤ Fiindcă hai s-o spunem pe-a dreaptă, nu contează cine vine la conducerea Sănătăţii, poporul tot ăl mai bolnav din Europa, va rămîne...¤ Sau, ce poa’ să facă de data asta dna. Andronescu, zisă Abramburica? Ce-a făcut şi-n ministeriatul anterior – nica (Nica îl cheamă şi pe unul dintre miniştri, care a mai ocupat odată fotoliul, fără urmări pozitive!)! E a greabilă Elena Udrea, a gătit sarmale la televizor, a dat cu mopu’ în direct, dar competenţa? Canci! ¤ Geaba ai idei, energie şi onestitate (presupunînd că le ai!), fără bani şi fără aghiotanţi cu idei moderne, tot nu’puşcă fo’ soluţie! ¤ Nu-s bani destui, nu-s specialişti mai nicăieri (nu mirile sunt de natură politică, nu profesională!). Deci, Guvernul e numit degeaba. Punct.¤ Na, că măcar m-am răcorit!...¤ Noroc cu nea Nelu că ne-a mai amuzat...la cimitirul Eroilor Revoluţiei, cînd a fost huiduit şi lovit cu monede...¤ Mde, viaţa azi devine periculoasă , nu doar pentru boschetari şi W. Bush (care era să primească şi el doi pantofi în tărtăcuţă, de la un ziarist irakian)...¤ Dar eu ce să mai zic, cînd într-o rea dimineaţă, mă pune Dracu’ să iau în serios o isterică de la TV1, care anunţa că, dînd un simplu telefon, dacă ghiceşti un oraş, iei 2.000 de lei. Oraşul de ghicit era, pe ecran BĂI-EŞTI. Simplu, mi-am zis, Băileşti! Şo pă te lefon : sun, robotul - zice că am noroc, doar dacă mai sun o dată. Mai sun, robotul zice că acum sunt şi mai norocos, dar să mai sun o dată. A treia oară, tot n-apuc să intru-n direct cu prezentatoarea, deoarece robotul mi-a zis că-s mai aproape ca oricînd de bani, dar pentru orice eventualitate, să mai sun o dată...¤ Constatînd cu ciudă că s-a-ntîlnit hoţul, cu prostul, am abandonat ideea, murmurînd texte liturgice printre buziţe. Şi ce credeţi? A suna unu’ şi a zis ce vroiam să zic şi eu – Băileşti, să trăieşti! ¤ La care s-a petrecut o minune : testul de pe ecran s-a extins, şi în loc de BĂI-EŞTI, a apărut BĂILE –--EŞTI!! ¤ Cum de CNAul permite ase menea escrocherii tocmai pe postul central, la care mai plătesc şi abonament, nu ştiu...¤ Pesemne că ăla care a căştigat 2.000 de lei în ziua aia, era de la CNA...¤ Nu e uşor nici pentru porci, zilele astea, fiindcă toţi bulimicii care i-au hrănit 11 luni cu dragoste părintească, tăbară acu’ cu cuţitele pe ei, să-i facă tobă şi cîrnaţi...¤ La Arad chiar, nişte bestii fură amendate deoarece au pocnit blajinele grohăitoare cu ciocanul, în loc să procedeze civilizat, ca-n UE ( muzică de Rahmaninov, anestezii cu canabis, scărpinat pe burtică de către Elena Udrea, şi abia apoi eutanasiere delicată, sub privirea feciorelnică a îngerilor care ating hawaiene celeste...¤ Da-n trei ani ne-am angajat să ne civilizăm şi noi. Atunci să te ţii procesiuni eleusine, la căpătîi de porcine!...¤ Eu am tăiat anul ăsta porcul...de ceramică (adică, puşculiţa), în care am găsit doar 6 lei (mi-ar fi prins bine măruntul ăla cu care au aruncat în Iliescu!) şi mi-am cumpărat un şoric. Flămînd, dar cu cugetul curat, cum îi stă bine românului...¤ Crăciun liniştit-fericit-armonic, boieri!

Ce-as pune intr-o capsula a timpului (iesean)?

Pînă azi nu ştiam că există mai multe timpuri – unul ieşean, altul vrîncean şi-altul ungurean, vorba Mioriţei. Cred că ceea ce pui într-o capsulă (pardon de expresie!) a timpului, e un document testimonial, revelator, valabil, dacă nu pentru un continent, măcar pentru o ţară! Dar o să-ncerc... regionalizarea opţiunilor, dacă aşa vrea Cerasela – şefa paginii pe care atîta o iubim (fiindcă sunt un om cuviincios, n-am pus virgulă după „paginii”!...).
Aşa că aş include în recipient, probabil, o fotografie mai veche a Teatrului Naţional : fiindcă această importantă instituţie este în renovare de cînd o ştiu ( prin 1976, ţin minte, Teo Vîlcu-mi spunea, trist, că prima scenă a Moldovei musai să intre în reparaţii; în 2006, a intrat iar în reparaţii; citesc în ziar, chiar zilele trecute, că-n 2009, Teatrul Naţional va intra în renovare şi amenajări...Ciudat, instituţia a devenit una de interes mai mult gospodăresc, decît de importanţă culturală!). Şi nu se ştie dacă, bătrîna Doamnă, va rezista atîtor cosmetizări...Deci, e bine ca urmaşii să ştie cum arăta, în vremurile ei bune, prima scenă a Moldovei...
Aş mai include în capsulă şi o fotografie a librăriei Junimea : cu poze ale rafturilor, ale vitrinei, ale directoarei librăriei (că-i fotogenică!), cu fotografii ale cititorilor care consultă cărţi, luate din rafturi, cu cititori care termină o carte aici, în cîteva zile, fiindcă n-au bani s-o cumpere. Deoarece peste ani, probabil, nu vor mai exista librării, cărţile fiind citite pe net, în faţa calculatorului. Deci, este instructiv ca nepoţii – dacă nu chiar copiii mai mici! – să afle cam cum se culturaliza lumea, la sfîrşit şi-nceput de mileniu...
Aş mai introduce în „urna” cu pricina o sticlă de Rameros. Este un brandy de mere, care se fabrică numai la Bucium. Într-o vreme, era băutura mea preferată. Nu mai e, deoarece gustul i s-a deformat, în sens negativ. Din moment ce ar trebui să fie marcă înregistrată, vi se pare normal să aibe alt gust, la interval de un an sau doi? Deci, ar trebui puse două sticluţe : una pentru VIPuri, şi alta pentru prostime (calitatea fiind total diferită).
Aş adăuga şi un meniu de la Taverna Haiducilor (fostă Salcia), care a devenit, oficial, locul meu de întîlnire cu amicii, ca să se afle cam ce mîncau în 2008-2009 cei care vroiau să se simtă bine, cîteva ceasuri. Aici, la tavernă, gurmanzii pot avea o surpriză plăcută : există un fem de mîncare – pachet haiducesc – care-ţi oferă şansa să mănînci... toată ziua ( de la ora 12, cînd se deschide, pînă la ora 0, cînd se închide), plătind un preţ modic. Aviz amatorilor!...
Sigur, se pot introduce mult mai multe lucruri interesante, în capsulă, pentru ca viitorimea să-şi poată face o imagine exactă despre Iaşiul primilor opt ani ai mileniului trei. Dar, probabil că viitorimea va avea şi alte curiozităţi, atunci; iar pentru cercetătorii încăpăţînaţi, o lectură a întregii pagini prezente, fireşte că va fi elocventă.

Ultima scamatorie a lui Stefan Iordache...

Ludmila Patlanjoglu îmi oferă ediţia a doua a cărţii sale dedicate marelui actor (Regele Scamator Ştefan Iordache).Volumul vine într-un moment mîhnitor, la doar cîteva săptămîni după dispariţia artistului. Deci, lectura lungului dialog cu interpretul lui Raskolnikov, capătă azi o nuanţă gravă, inexistentă la ediţia anterioară.
Cartea Ludmilei este bine articulată şi lectura ei a constituit pentru mine o clipă de delectare şi reflecţie. Ea ştie să întrebe şi el, parcă răspunde, chiar şi cînd nu vrea!...
Îl văzusem, deseori, pe marele actor, în multe roluri din teatru, film şi televiziune. Avea o mare disponibilitate pentru genuri diverse de spectacol. Îl juca într-o seară pe Hamlet, a doua seară – dansa într-un musical, peste o zi cînta la Şarpele roşu cu Nelu Ploieşteanu, apoi filma cu Dan Piţa, ori Şerban Marinescu...Din volum, rezultă şi că era un om care, între două ...naşteri de personaje, iubea o anume solitudine, o viaţă tihnită, în casa de la ţară. A iubit viaţa, a iubit scena, şi-a iubit soţia. A plecat prea devreme, aşa cum pleacă toţi marii creatori, frustrîndu-ne de şansa de-a-l fi văzut în Regele Lear, rolul la care apucase doar să se gîndească...
Volumul este împărţit de autoare în mai multe secţiuni : Jocul cu viaţa (interviul consistent al criticului, cu interpretul), A iubi ( amintiri ale familiei, vecinilor din Gruiu, colegilor şi admiratorilor), Jocul cu arta (consideraţii profesionale ale celor cu care a colaborat, pe scenă) şi o listă a rolurilor jucate de Ştefan Iordache în teatru, ori pe ecran.
Din cele peste 300 de pagini ale cărţii, aş selecta o mică parte din gîndurile celor care au avut norocul să-i fie parteneri de repetiţii sau spectacole : „A avut un fel de voluptate a corpului” (Dinu Cernescu); „...aveam senzaţia că ne-am putea hipnotiza”(Ilie Gheorghe); „Mîinile lui au adus gros-planul pe scenă”( Leopoldina Bălănuţă); „Întîlnirea cu Ştefan Iordache este terapeutică”(Dana Dogaru); „Este exact ca un mecanism şi viu ca un copil care se naşte”( Cătălina Buzoianu); „Esta genul de actor care lasă o bucată din carnea lui în fiecare rol. La propriu” (Silviu Purcărete); „Un actor care arde pe scîndură” (Mihai Mădescu); „Ştia să intre în raza luminii”(Vadim Levinski); „Fără aura lui, Teatrul Mic nu ar fi existat”( Dinu Săraru); „E un ales”( Vlad Mugur); „Destinul său se numeşte însingurare.Pe Iordache, pe o scenă, nu l-am văzut decît singur”(George Banu)...Aceste definiţii, prin adevărul şi profunzimea lor, depăşesc cadrul portretistic, unele din ele tinzînd, după modesta-mi opinie, să se aşeze la baza unui concept estetic...
Pentru final însă, am ales cîteva dintre confesiunile marelui artist, dintre cele mai puţin cunoscute din presă sau emisiunile televizate: „...Nu ştiu cum de nu înnebunesc actorii, cum de n-am înnebunit şi eu trecînd prin atîtea stări! Ai nevoie de o eliberare şi alcoolul te ajută. Îţi este prieten. Dar îţi poate deveni şi duşman...”; „Femeia este cea mai mare minune pe care a lăsat-o Dumnezeu!”; „Teatrul nu e o oglindă a vieţii, e chiar viaţă!”; „E foarte important cine se află lîngă tine [ în cabină] în seara spectacolului. Ai nevoie de un suflet de femeie, care să te ocrotească. Ca şi în viaţă...”
Regele Scamator...are tot ce caută un om de teatru, într-o carte dedicată unui creator : biografie, anecdotică, estetică, istoriografie, confesiune, verdict critic. În plus, ea mai are meritul de-a-l ţine în viaţă pe Ştefan Iordache. Fiindcă marii creatori găsesc întotdeauna o dovadă a faptului că sunt nemuritori...

Sporturi diverse, pe timp cu averse...

Să-ncepem şi noi, o dată, cu ceva de bine : concitadinul nostru Cătălin Moroşanu, zis şi Moartea (fiind , pesemne, un om de-o blîndeţe exagerată!) a căştigat centura intercontinentală WKN (e greu de explicat acum, ce-nseamnă WKN!). Culmea e că publicul ploieştean, în loc să se bucure, s-a simţit frustrat, deoarece meciul a durat... prea puţin...Hm! ¤ Ce n-am da ca şi Poli Iaşi să cîştige în juma’ de oră, deoarece adversarii au deja patru cartonaşe roşii...Din păcate situaţia echipei de fotbal nu e grozavă, fiindcă Nichita şi Simirad cică ar fi tăiat subvenţia. Păi şi cu subvenţie, Poli nu o ducea grozav, d’apăi...A, o să ziceţi că nici o echipă din ţară nu e pe val ! Ce dacă? Poli trebuie să rămînă în prima divizie, nu?!...
Ar fi bine ca dificultăţile să vizeze numai fotbalul : din păcate, citeam un top al primelor de Sărbători, şi am observat că nici aici nu stăm grozav : dacă la Oradea, un funcţionar public ajunge să ridice prime de pînă la 6.800 de lei, dacă Timişoara şi Aradul oferă şi ele, bonusuri festive consistente, despre Iaşi nu am vreo veste. Sigur că e criză mondială, dar sub pretextul ăsta, nu o să mai oferim nici o bucurie semenilor, măcar de Crăciun şi Paşte!...Ce, la Oradea nu e recesiune? A mai rămas însă, de pe vremuri, o consolare tembelă a celor care împart banii : cînd îi întrebi de al 13-lea salariu, ei răspund „zii mersi că l-ai luat pe-al 12-lea!”...Mda...
Ca dovadă că e criză şi-n domeniul imobiliar – am auzit un notar văitîndu-se că i-au scăzut veniturile la un sfert, din cauza absenţei tranzacţiilor imobiliare – care, se pare, erau baza! În anumite oraşe, dacă-ţi cumperi o casă, primeşti gratis o maşină: nu e rău! Dar ce ziceţi de suceveanul care a primit autorizaţie de construcţie şi după ce a turnat temelia, s-a trezit că prin sufrageria lui va trece un drum naţional...Ptiu!
Revenind la notari : măcar ei ridică, pe timp de criză, cîteva mii de lei noi, bune; dar ce fac cei care vor fi disponibilizaţi? După ce fac praf salariile compensate, o parte vor pleca în Spania, la Căpşuniadă. Ce bine că spaniolii sunt comozi şi nu se tîrăsc pe burtă, să se-nţepe în frunze şi spini!...
Hai să vă zic una nostimă : cică Teatrul Naţional va intra din nou în renovare, consolidare şi amenajare din 2009. Nu-nţeleg : păi acum nu e-n renovare? Aici e ca la beţie : nu poţi intra într-una nouă, dacă nu scapi de a veche!...Şi ca hazul să fie complet, ce ziceţi de ieşeanul ăla care s-a urcat de cinci ori pe clădirea teatrului şi a fost coborît, greu, de brancardierii de la Socola?!
Tenacitatea unora este mai presus de orice urmă de logică : o femeie din Dagâta a mîncat ciuperci otrăvitoare şi a ajuns la spital. Pînă aici, nimic scandalos : dar ce-a făcut amărîta, după ce s-a-ntors acasă? A continuat să mănînce din aceeaşi mîncare de ciuperci! Ptiu!...
Că tot suntem la mîncăruri : cică puteţi cumpăra liniştiţi, carne de porc, din magazine, fiindcă pe-aia din Irlanda, cu dioxină, au retras-o...Acu’, faptul că-n timp ce porcii noştri sunt ignoraţi, pe tarabe şi-n galantare, în timp ce godacii străini sunt aduşi în ţară, e o altă dovadă de snobism tembel. Sau, mai ştii, o fi fost un calcul : ăia erau mult mai ieftini...Un porc cu dioxină însă, nici gratis nu trebuie luat! Mai ales în Ajun de Crăciun, cînd cutuma cere hăpăirea lor repetată...
Sărbători fericite! Şi ţineţi-o pe vin, că ăla sigur n-are dioxină!...

De toate, pentru toti

Într-o revistă, cunoscuta teleastă Iuliana Marciuc ne oferă reţeta succesului în viaţă. Nu ne-ntrebăm cum de a ajuns dînsa să dea reţete, ci ne intrigă sursa acestei nesperate fericiri : Florin Piersic. Cică fiind entuziast, malacul a dovedit că toate-i merg strună...
Toate, mai puţin viaţa teatrală – ca şi inexistentă (două montări, în două decenii! Aferim, succes!). Dar de la Iuliana Marciuc, ce pretenţii poţi avea, tată?!...
¤
Cunoscutul teatrolog Mariana Constantinescu, în Adevărul literar & artistic, face o destăinuire paralizantă :”...Mi-am pierdut speranţa.Am crezut că voi reuşi şi eu să schimb ceva în ţara asta. Degeaba. Visez să fiu rentieră. Nu mai am nici o şansă.Nu mai avem nimic de recuperat din toată averea familiei, nimic de moştenit.Visez nu la tinereţe fără bătrîneţe, ci la viaţă fără de moarte”...
Păi dacă un critic realizat spune asta, cum o să încurajăm noi studenţii de la teatrologie?!...
¤
În Adevărul, de data aceasta, se scrie despre recent dispăruta Dina Cocea :” A fost discipolul unor mari talente precum Sanda Manu, Valeriu Moisescu, Radu Penciulescu, Lucian Pintilie , Gh.Dinică şi Marin Moraru”...
Ceva-ceva, ştie semnatarul necrologului : numai că se face o confuzie între discipol şi profesor. În fond, cine se mai uită azi, la asemenea detalii? Că şi Tennessee Williams o fi fost mentorul lui Cehov...
¤
O colegă de facultate ridică, în timpul dezbaterii unui referat de doctorat, o chestiune aparent minoră, la care chiar nu mă gîndisem : cum de a ales M.Sebastian, pentru visătorul din Steaua fără nume, tocmai un nume de două ori, oltenesc (Marin Miroiu)? Chiar!...
¤
Şi tot în timpul discuţiilor doctorale, vorbind despre teatrul lui Dolfi Solomon, ridic o întrebare : marii eroi ai istoriei, deveniţi eroi de piese, au nevoie de interpreţi deosebiţi ( talentaţi şi culţi, plini de prestanţă şi farmec)?
Aşa credeam, pînă acum; dar, rememorînd unele spectacole cu texte de Solomon, am observat că actorii care dădeau viaţă unor coloşi ai istoriei, nu erau aleşi din rîndul...coloşilor scenei! Platon, spre exemplu, a fost jucat la Bîrlad ( singurul teatru care a optat pentru piesă!) de un azi necunoscut Mircea Ipate Mareş; Diogene era jucat la Ploieşti, acum 35 de ani, de către atunci modestul Costică Drăgănescu; Erasmus apărea la Timişoara (chiar în regia autorului acestor rînduri!) sub identitatea secundă a lui Josef Jochum ( un nume ignorat de critica anilor 80); în fine, Socrate era jucat excelent la Iaşi de un foarte bun actor, pe care premiile l-au ocolit în mod inxplicabil.
Dar cît din Eminescu (spre exemplu) au putut descoperi, pe scenă sau pe ecran, foarte cunoscuţii interpreţi Ion Caramitru, Adrian Pintea, Dan Puric?...Care ar fi o Veronica Micle perfectă? Cine-i actorul ideal pentru Hegel, ori Nietzsche?...Greu de spus!
Un an bun, dragi lectori!

Codul Bunelor Manele

Comanda "Codul Bunelor Manele" acum, la doar 19,90 de lei

Această ediţie este a patra şi ultima.
Din comoditate, nu le-am mai scris pe primele trei, considerînd că cea de faţă, este arhisuficientă. Vestea bună este că nu vor urma altele.
Trăim într-un secol nervos, în care Tolstoi ar muri de foame, iar Urmuz ar deveni miliardar. Eu mă situez undeva, între ei – nu scriu zeci de mii de pagini, dar nici doar cincizeci, şi alea apreciate postum.
Despre bani, nu poate fi vorba : sunt un autor de definitiv insucces antum...
Oricum, cînd eram mic ascultam la radio o emisiune educativă, al cărei nume era Să-nvăţăm limba rusă, cîntînd! După modelul ei, îţi propun, ghinionist cititor, să-nveţi bunele maniere...rîzînd; ori, măcar zîmbind...
Lectură profitabilă!

Acest volum se gaseste exclusiv pe bogdanulmu.eu. Pentru comenzi, trimiteti un mail care sa contina numele, adresa de livrare si un numar de contact la: flash_bogdan@yahoo.com

Editie limitata!

Azi, nimic despre politica! ...

...Păi nu v-aţi săturat, bre? Mai ales că gata, s-a hotărît cine-i premier, iar pîn’ la Crăciun, se anunţă şi Guvernul, iar noi oricum nu avem vreun cuvînt de spus, în cestiune ; iar de data asta, Iaşiul nu cred că va mai avea f’un ministru, oricîte sfori ar trage Relu Fenechiu...Mai ales că miniştrii d’acilea nu prea au zile, în Guvernul treimiist...
Da’ las’ că nici vechii lideri nu au o soartă mai bună! Ho, nu vă gîndiţi la d’alde Nelu Iliescu, ori Adiţă Năstase!...Eu vorbesc de domnitori adevăraţi, precum Mihai Viteazul, ori Petru Rareş....Ce credeţi că păţiră? Ceva ruşinos, tată : nişte vandali au mutilat nasurile statuilor din grupul Voievozilor, situat chiar în centrul Capitalei Moldovei...Ptiu! De-asta-i bine să n-ai statuie...
Dar vor fi şi monumente mai lipsite de riscuri, în Iaşi : spre exemplu, în Copul, la anu’, Nichita Danilov şi Felix Aftene vor să monteze un zid de 20 de metri cu...mîinile turnate în bronz ale unora dintre cei mai cunoscuţi oameni de cultură români. O idee excelentă, pe care o apreciez cu-atît mai mult cu cît oraşul de pe cele 7 coline nu excelează în iniţiative de originalitate culturală...
Un alt tip de iniţiativă, vag culturală, prioritar umanitară, aparţine unor ştiriste cunoscute, moldovence şi ele : Gabriela Vrânceanu-Firea şi Simona Gherghe. Femeile au scos un album de muzică populară (Trandafiri de la Moldova), urmînd ca din vînzarea lui să se strîngă fonduri ce vor încuraja efectuarea testelor Papa-Nicolau de către femeile fără posibilităţi materiale. Ce ciudat! În timp ce-n şcoli se oferă un vaccin gratuit, pentru prevenirea cancerului de col uterin ( vaccin refuzat de 90% dintre părinţii elevelor!), femeile mature vor să facă testul cu pricina, dar n-au bani. Hm!...
Deşi ne aflăm în debutul sărbătorilor de iarnă, înafara unor ghirlande luminoase, pe străzi, şi-nafara unor melodii de sezon, difuzate zilnic la radio-tv, nu observăm că-n sufletul semenilor noştri s-ar fi aşternut pacea, armonia, concilierea cu lumea înconjurătoare ; dimpotrivă! Ştirile locale ne spun, zilnic, că mulţi dintre noi nu găsesc – ori l-au pierdut – sensul vieţii. Vreţi dovezi? Nimic mai simplu : o studentă a fost împuşcată, în Dacia, fără vreun motiv anume; în staţia din Gară, două minore de numai 11-12 ani, furau pe rupte din poşetele doamnelor neatente; un conductor de tren, din Podu Iloaiei, a căzut în timp ce controla biletele, într-o... apă ! (si non e verro, e ben trovatto!); dintre cei 1.000 de ieşeni care deţin legal arme de foc, doar jumătate s-au prezentat la vizarea legitimaţiilor ; 200 de minori din Moldova au dispărut de la locuinţe, în aceste luni friguroase; cei care au nevoie de transfuzii de sînge, trebuie să vină cu...donatorul de-acasă !; nu sunt bani nici acum, pentru modernizarea aeroportului din Iaşi; nici pentru combustibilul necesar CETului ; o pensionară dintr-o comună de la graniţa cu judeţul Vaslui, a căzut în cap de pe o căpiţă de fîn de 4 metri ( ce căuta ea, în decembrie, pe căpiţă, rămîne un mister) ; în fine, geaba a vrut Costel Busuioc să cînte concitadinilor, de Crăciun : ieşenii nu s-au grăbit să cumpere bilete la concert, drept pentru care spectacolul a fost anulat...
Dar va mai urma o săptămînă, nu?!...

Sarbatori ...nesarbatoresti

În momentele astea festive (Sărbătorile de iarnă), în loc să se instalaze în sufletele şi gîndurile noastre pacea, armonia, plăcuta tihnă, realitatea ne somează la crispare & mîhnire. Nu e vorba numai despre recesiunea mondială ; nici despre alegerile naţionale – al căror rezultat e mai incert ca oricînd, şi-n care, am citit cu stupoare, 700.000 de buletine au fost anulate ! ¤ Trist e că nu au apucat noul an o serie de personalităţi ale culturii, politicii şi bisericii, precum Anca Parghel, Ticu Dumitrescu, Patriarhul Moscovei – Alexei al II-lea, criticul Artur Silvestri, preşedintele Uniunii Arhitecţilor, Ştefan Lungu, scriitorul Valentin Taşcu, fostul lider comunist Paul Niculescu-Mizil...¤ Să moară, la o zi-două diferenţă, o victimă a comunismului (Ticu) şi un privileagiat al lui (Mizil), mi se pare o ironie a soartei...¤ Dar cea mai impresionantă dispariţie rămîne, în opinia mea, cea a marii cîntăreţe, care, nu numai că avea o vîrstă nepotrivită (51 de ani),dar afişa, în ultimele săptămîni de viaţă, pe la diferite posturi tv, un optimism şi un zîmbet înduioşătoare...¤ Printre ultimele ei cuvinte s-au numărat „Nu mă opreşte nimic! Simt că sunt tot mai tînără!”...Păcat! ¤ O palidă consolare : presa internaţională a dedicat evenimentului rînduri emoţionante. Mda...¤ Dar partea proastă e, dragi cititori (observaţi, fiind mîhnit, am scris corect – dragi -, nu ca atunci cînd sunt ludic – draci!) că dacă vreau să trec la alt subiect, nu găsesc ceva mai senin, în ştirile săptămînii ce trecu, care parcă repetă emisiunea horror Ştirile de la ora 17! De cînd vă atrag atenţia că viaţa imită arta – implicit tv-ul?!...¤ S-a vorbit destul despre deputatul Virgil Pop, adus sub escortă să-şi ridice mandatul, deoarece se afla în arest cînd a căştigat alegerile. El speră să fie liber, pînă la depunerea jurămîntului. ¤ Cei de la DNA, au altă opinie, însă. Astfel, se vor face multe drumuri arest/Parlament, în lunile următoare...¤ Omeneşte ar fi ca domnul deputat să fie mutat în arestul bucureştean, ca să coste mai puţin combustibilul...¤ Lume bună, ce mai!...¤ Ce să mai zici de faptul că şi liderul PC – Dan Voiculescu – proaspăt reales parlamentar, e trimis în judecată pentru privatizare frauduloasă. Hm!...¤ Scapă el, probabil, că are bani, relaţii, poziţie de lider, dar ca look, nu dă bine, mamaie!...¤ Aproape amuzant e faptul că-n acelaşi dosar mai sunt fo’ trei, printre care unul cu nume imposibil de reţinut, Mencinicopski, vechea cunoştinţă a celor ce sunt interesaţi de nutriţie : acest Mec...Mek...Mens...mă rog, am scris mai sus, copiind dintr-un ziar, cum îl cheamă, ne dă sfaturi de fo’ zece cotolani, ce să mîncăm şi ce nu. După teoria lui, nu tre’ să halim nica de pe piaţă, toate produsele fiind dăunătoare. ¤ Io însă n-am ajuns la gradul supremului rafinament, în care ţii post negru...¤ Alt caz neplăcut, este cel al lui Vasile Paraschiv, care nu numai că a refuzat un ordin de la preşedintele statului, dar cere şi o despăgubire enormă (un milion de euro!). Toată compasiunea pentru suferinţa victimei comunismului, dar sunt trei aspecte care anulează martirajul lui Paraschiv :1) cu o ocazie anterioară, omul a acceptat o medalie, din partea aceluiaşi Băsescu; 2) în seara acordării distincţiilor, după ce a refuzat-o pe-a sa, a rămas la cockteil ; 3) nu se fac bani din martiraj, domnule Paraschiv! Seniorul Coposu, spre exemplu, n-am auzit să fi cerut euroi, fiindcă a zăcut în temniţă...¤ Apropos de bani : şi salariaţii, plus locuitorii din jurul Centralei Nucleare de la Cernavodă, vor compensaţii materiale, fiindcă trăiesc în zonă de risc. Aşa o fi, dar dau un exemplu prost, deoarece mîine or să vrea compensaţii de risc toţi românii ,deoarece locuiesc într-o ţară de risc...¤ În aşteptarea unor zile mai vesele, rămîn al dvs. secretar al timpului nostru, B.U.

Fotbal, Traistariu si alegeri

Misia mea e simplă, azi : voi vorbi numai despre ceea ce am anunţat în titlu. Deci...¤ Cu fotbalul, v-aţi lămurit : nu mai pierdeţi timpul chiorîndu-vă pe micul ecran! Microbiştii – n-au decît să meargă în tribune, să se distreze bătîndu-se cu scaune şi jandarmi. Da’ noi, oamenii paşnici, ce mai pierdem timpul oftînd, smulgîndu-ne părul, înjurînd Soarta, bînd un bax de bere la 2 l. etc?! ¤ E clar, sportul ăsta nu-i pentru români.¤ Cînd vrem să luăm Cupa a mare, e ca şi cum am vrea să fabricăm Mercedesuri competitive! Geaba! ¤ Noi avem alte sporturi nobile la-ndemînă : mici şi bere, înjurat politicienii, greve repetate, concedieri în avalanşă, minore-mame, incesturi, pedofilii şi gerontofilii ş.a.m.d. ¤ Fotbalul, NUMAI pe plan intern, geaba ne căznim să construim stadion pentru campionatul din 2020...¤ Că şi Platini, după ce-a văzut groapa care se credea că e stadion, a rîs nervos şi a-nceput să cînte Marsseillese în limba română...¤ Că pînă şi-n partida Poli Iaşi-Rapid s-au dat două cartonaşe roşii, şi nu ştiu cîte – galbene! ¤ Gata, închidem porţile UEFA & Liga Campionilor o vreme, poate ne prinde bine un moment de răgaz internaţional şi poate ne vin idei de relansare...¤ Baftă, bre! ¤ Subiectul 2 : soţul Andrei. Ce-mi făcu?( el, plus încă fo’ 5 libidinoşi şi curioşi, de pe la alte posturi): găsiră un subiect gras – Trăistariu. Şo’ pă el! ¤ Greţos subiect – dacă guristul e, ori nu, gay? Ce să zic, curiozitatea lu’ Peşte! ¤ Şi dacă nu e, care-i treaba? Pe cine bucură, ori deranjează?! ¤ Oricum, prima dintre emisiuni, pornită de Măruţă, a fost de-un penibil incredibil : abia se lansase zvonul, într-un ziar de (exclusiv) scandal; Măruţă, cu ochişorii lui rotunjori, de veveriţă istericuţă, a băgat în platou un ins sfios, care-a declarat că a avut relaţii intime cu guristul. În 5 minute, a apărut şi Trăistariu, însoţit de o fata care-a declarat că, dimpotrivă, e viitoarea soţie a cîntăreţului. Primul invitat s-a supărat foc, şi-a precizat că el e soţia lui Trăistariu...¤ Ba tu, ba eu, ba ea, ba noi...uite-aşa trecu emisiunea asta tîmpită, şi la un moment dat , nu mai încăpură-n ea doi cîntăreţi de muzică populară, invitaţi de Măruţă! Ptiu! ¤ Gazda noastră a fudulă, îşi ceru scuze de la folclorici, explicînd că dezbaterea-n jurul curului lui Trăistariu e mai interesantă decît melodia „ Mă suii pe curul Linei, mîndra mea !”...¤ Eu nu înţeleg cum un post tv cu pretenţii, agrează subiecte imunde şi nerelevante. ¤ Să trecem la alegeri : „Frumos! Festival! Şampanie!”...(cum exclamă un student de-al meu, mai copt). „Ciorbeanu!...Fomeanu!...Macioalfe!”...(cum l-ar completa un altul, puţin mai în vîrstă chiar decît mine).¤ Aceste 6 ticuri verbale ale studioşilor învăţăcei, sintetizează atmosfera de duminică. Restul e tăcere !– vorba lui Will şi-a lu’ Nae.¤ Dar , de la tv mai aflai unele detalii amuzante :cică nu e voie cu mobil în cabina de vot ; de ce? Ca să nu consulţi un prieten? Ca să nu divulgi ordinea candidaţilor, unora care n-au drept de vot? Ciudat!...¤ Apoi : nu vi se pare că procentajul a fost, şi de data asta, cam mic?...Mie,da! ¤ Nu-mi place să fac morală, dar dacă toţi merg la munte în week-end, unde nu se poate vota, or să ajungem iar să mergem în trena aleşilor pensionarilor...¤ Sau, de ce s-au stabilit alegeri taman în ziua anterioară celei Naţionale? Mă rog...¤ Alta : la Tecuci, un observator a dat colţul, imediat după ce s-a deschis secţia. Avea 72 de cotolani. Propun ca pe viitor să fie desemnaţi numai ăştia sub 65...¤ În cîteva localităţi s-au închis secţiile, pe motiv de pumneală între observatori, membrii comisiilor şi electorat. Ca-n fiecare an, ţăcăniţi şi aiuriţi au plecat cu ştampilele acasă, ori la crîşmă. Alţi alegători au fost duşi cu microbuzul la urne, în barter, urmînd ca să fie votaţi proprietarii microbuzului. La sectorul 5 din Capitală a apărut unul exagerat de beat, care a cerut de băut şi mîncat, că altfel nu pune ştampila.Şi, culmea, tot în Capitală a fost descoperit un preş de comisie...minor!(ca vîrstă, nu ca înălţime)...¤ Ş.a.m.d. Om muri, şi om vedea...¤ Cît despre Ziua Naţională...nici anul ăsta nu a fost marcată aşa cum s-ar fi cuvenit, importantul eveniment trecînd în umbra unor nimicuri, ori daraveli de clopotniţă. Păcat!

La restaurant

...În primul rînd, nu vă indignaţi, precum chivuţele care nu sunt lăsate să vîndă seminţe în cornet, la colţ de stradă : există şi oameni care frecventează restaurantele, în România!
A, o să ziceţi că sunt snobi şi s-au luat după americani, că numa-n filmele detracaţilor ălora vezi, una-două, întrebarea „ieşi cu mine, într-o seară?”. La noi s-ar pune altfel întrebarea : „dacă voi cîştiga la loto, vei ieşi cu mine, la un bufet de gară?”. Că românul preţuieşte banul, tată! Nu-l aruncă anapoda, prin crîşme! Cu un milion vechi, cît te costă o cină-n doi, la un local mediu, mănînci, tu şi familia, o săptămînă!
Dar cine-i de vină că azi nu mai poţi ieşi la o friptură, cu familia (mai ales, dacă-i numeroasă!)? De-aia, inviţi numai o prietenă, ori un partener de afaceri. Că vedeţi dvs., soţia nu-nţelege niciodată că un prînz cu un om de afaceri, care te costă cinci milioane de lei vechi, îţi poate aduce un beneficiu de cincizeci de milioane! Biata de ea, crede că doar ai găsit un pretext de a te-mbăta...Sancta simplicitas!
Cînd mergeţi la restaurant, în primul rînd, nu intraţi pe uşă obsedat de ideea că serviciul e prost, mîncare - infectă şi preţurile, imense. Dimpotrivă, mimaţi prosperitatea şi toleranţa, la modul :”O, caviar la numai un milion de lei, 20 de grame? Atît de ieftin?” ; sau :”Şampania asta de 7 milioane butelia, e franţuzească? fiindcă preţu-i de spumant de-al nostru!”
Apoi, atenţie la protocol ; dacă nu ştiţi cum se mănîncă melcii, nu comandaţi : un unchi din Strehaia a fugărit o seară întreagă cochiliile, pe podeaua cîrciumii, iar în final, i-a scos un ochi şefului de sală, cu o carapace rezistentă la presiunea cleştişorului de argint...Tot aşa, la paste făinoase nu cereţi două coşuri de pîine, în coniac nu pretindeţi să vi se pună multă gheaţă, iar peştele - nu-l tăiaţi cu cuţitul, ca pe friptură şi mai ales, renunţaţi să croncăniţi capul bronhiotului, oripilînd fonic asistenţa...
Dacă cunoaşteţi, din infinita bucătărie internaţională, doar produsul rafinat mititei, nu cereţi „30 de bucăţi, da’ să fie bine arşi”! Nu, draci peizani, tocătura cade greu la stomac, mai ales cînd e destul de veche şi, deci, pute a usturoi şi cimbru, de ies turiştii străini din local...În lume, încercaţi ceva mai uşor, cum ar fi o felie de pîine prăjită, cu o foaie de lăptucă şi un pahar de apă plată...Sau o feliuţă de caşcaval şi una de salam de Sibiu, la care merge o bere fără alcool sau un măr necojit (că-n coajă stau vitaminele, distinşi bulimici). Sigur, după un asemenea meniu opulent, n-o să vă sculaţi sătui de la masă, dar veţi face impresie celorlalţi consumatori...Iar chelnerului, care tocmai vă priveşte cu ură animalică, ca să nu înceapă să dea, oferiţi-i un bacşiş substanţial (o sumă care reprezintă de 60 de ori valoarea consumaţiei).
Dacă sunteţi însoţit de o persoană importantă – amantă, şef, procuror, preşedintele statului, fotbalistul Goian – aveţi grijă la tonul cu care comandaţi, la felurile pe care le solicitaţi ( nu optaţi pentru cele mai ieftine!) şi la delicateţea cu care mîncaţi : peneţi şervetul la gît (gîtul personal), ori pe genunchi (genunchii partenerei); nu duceţi cana cu supă la gură, plescăind, nu tăiaţi puiul cu cuţitul, nu vă umpleţi obrajii de unsoare, iar după ce aţi tras un şpriţ, nu rîgîiţi sonor – doar pentru că aţi auzit că asta le place chinejilor (ei papă şi cuţulache, ceea ce noi, mioriticii, refuzăm cu demnitate să consumăm...). Iar la desert...fireşte, o cafea la ibric, însoţită de o havană originară, mi se pare alegerea cea mai puţin riscantă. Dacă vreţi îngheţată cu frişcă însă, feriţi-vă să faceţi comentarii de tipul „iote-te!apăru frişca galbenă şi cleioasă, teteo!”. Refuzaţi porţia cu discreţie, şi părăsiţi localul mergînd drept, după ce aţi onorat financiar serviciile – la fel de discrete – ale personalului unităţii( patron, şef de sală, chelner, picolo, bucătar, femeia de la toaletă).
Să vă fie de bine!...

Alegeri degeaba

Luaţi-o ca pe opinia unui diletant într-ale politicii – deşi, în 19 ani de comentariu săptămînal, m-oi fi specializat şi io, măcar parţial! – dar nu cred deloc în campaniile electorale : bani aruncaţi pe fereastră. ¤ Alegătorul, oricum nu ia aminte la ce i se spune de către candidat : nici n-are cum, deoarece 20 de arivişti îl bombardează cu promisiuni şi mintea lui, preocupată de supravieţuire, n-are cum să reţină, apoi să mediteze, în final să opteze. Cînd votează – deşi, după cum aşi constatat, rata votării nu depăşeşte 35%! – o face la nimereală, din amorţită intuiţie, din neplăcută inerţie, ori interesat vag de o promisiune a unui cunoscut.¤ Singurii care pun ştampila cu nădejde sunt membrii campaniei respective, colegii de partid sau rudele respectivului. ¤ Părerea mea este aceeaşi de-acum 10 ani : o cheltuială mai mică, duce la acelaşi rezultat deprimant.¤ Sigur că eu am opinia mea şi mă duc la vot în cunoştinţă de cauză (anul ăsta, în fine, am voie să votez în Iaşi, avînd buletin!); sigur că evaluez rapid şi dezinteresat situaţia. Dar...un vot într-un noian de voturi, nu-nseamnă nimic. Din păcate!...¤ Am citit recent o listă de rudenii între candidaţi şi m-am crucit : Miron Mitrea cel puţin, conduce-n top, avînd soţia, finul şi cumătrul...şefi de campanie PSD. Ptiu! Politică familie! ¤ Îl urmează Gigi Becali, Radu Mazăre, Marian Oprişan, Tăriceanu ş.a.¤ Dar să vedem şi ce cadouri oferă/promit candidaţii, alegătorilor : pe lîngă sobrele pixuri sau baloane, brichete şi pop-corn, peniţe , şuruburi, batiste de hîrtie, ori plasturi chinezeşti, se mai împart şi chestii aproape comice...¤ Spre exemplu, Radu Berceanu cică dă CD-uri cu manelişti ; alţii promit bonuri de masă ( dar, aşa cum votul nu e sigur, nici bonul nu e cert!); cel mai bizar e Mediaşul, care promite... tunsori gratuite şi Culiţă Tărîţă care a zis că va arunca (virgulă) cu porci în populaţie...¤ Sincer să fiu, cadourile cu pricina mi se par şi ele discutabile : dai CD cu manele, unuia care detestă genul – pierzi; dai bon de masă...cui?ce garanţie ai că ăla te-a votat?; te invită la tuns şi tu ai calviţie; promite porci, da’ tu eşti vegetarian ş.a.m.d. ¤ Complicat şi procesul ăsta, al cumpărării electoratului...¤ Să trecem la alt subiect : sprijinirea produselor româneşti, rugăminte a Preşedintelui Băsescu. Justă! ¤ Cînd eram în Colonia, nemţii, spre exemplu, nu fumau decît HB. Şi nu beau decît korn (fie vorba între noi, nu grozave!). Dar erau ale lor. ¤ Nu sunt naţionalist, dar cred că, acolo unde ai de ales, e preferabil să cumperi ceva fabricat în ţara ta. ¤ Şi fiindcă se tot vorbeşte de recesiune : în primul rînd, cred că e vorba aici şi de manipulare, ca să se justifice scumpirea unor servicii & produse. Apoi, vă dau o veste bună : industria funerară nu e afectată. Tot e bine!...¤ Noi glumim, dar să ştiţi că ceva-ceva tot e îngrijorător, din moment ce însuşi Gigi Becali s-a rugat. S-a rugat de conducerea Bisericii Ortodoxe să îi dea-napoi cele două milioane de dolari donate pentru construirea Catedralei Mîntuirii Neamului. ¤ Adevărat gest creştinesc, teteo! Donezi Bisericii, apoi ceri înapoi donaţia!...¤ Ghinionul lui : nici acolo, în fruntea Bisericii, nu-s oameni impresionabili!...¤ Şi-apoi ce, milostivenia e pentru milionari?!...¤ Dar cum interpretaţi ştirea asta : „A murit cel mai bătrîn urs polar”?!...De unde ştim că era ăl mai în vîrstă? Şi-ncă e dintr-un ziar central! ¤ Închei cu gluma proastă făcută de un ministru de externe ; din fericire, de data asta, al Poloniei. Cică Obama ar fi legat de Polonia, deoarece bunicul lui ...a îngurgitat un misionar din Varşovia...Ptiu! ¤ Halal ministru de externe! Cioroianu 2 ! ¤ Vă las, rugîndu-vă să faceţi numai glume bune...Pa!

Ticuri verbale...fatale!

Am primit din Grecia un aparat de scărpinat, din plastic, în formă de mînă. Cînd simţi că te mănîncă pe spate, îl introduci între spinare şi maieu şi te scarpini, oftînd fericit...Nu e mare lucru. Sau, cel puţin aşa credeam, pînă de curînd.
Fiindcă a descoperit avantajele lui, nu de mult, şi socrul meu, care, de cînd l-a folosit prima oară, nu e zi lăsată de la Dumnezeu să nu-l întrebuinţeze, cu voluptate tipică demenţei senile.
Nu ar fi deranjant faptul că un octogenar se scarpină, de 30 de ori pe zi, cu un băţ destinat chiar...scărpinatului. Enervant este faptul că moşnegăul însoţeşte operaţiunea cu comentarii oligoide, care te scot din sărite, mai ales dacă eşti implicat într-o operaţie de concentrare.
În ziua tragediei, eu citeam pentru un examen foarte greu, la medicină generală. În acelaşi timp, blestematul de socru vorbea singur, prin camera alăturată :
- Un’e îmi e scărpinicul?...Unde mi-o fi scărpinocul?...Cine mi-a luat scîrpinenciul?... da-ţi-mi, vă rog, scarpanincul!...O să-mi găsesc scarpenuncul, ho-ho!...
Apoi, senilul începu să improvizeze parafraze idioate, la modul „scărpina-ma-aş şi n-am cui/ scărpina-m-aş codrului!”...ori „Scarpinei mele i-a secat, al laptelui izvor!”...în fine, ”Ia să-mi dai tu mie seamă/ ia să-mi dai pe Scarpu, vamă!”...
La un moment dat, nu m-am mai putut abţine, şi i-am zis :
-Tată socrule, te implor, încetează cu infantilismele! Mîine am un examen greu, la profesorul Lefter, şi trebuie să mă pot concentra, ca să reţin ceea ce citesc!...
Bătrînul a rămas în stop-cadru un minut, după care a încuviinţat :
- Fie, tinere bavarez! Tac!...Voi fi mai mut ca Mutu!...
Naiv, l-am crezut. A tăcut fix ...trei minute. După care l-am auzit perorînd ceva de genul „ Profesorul Lefter nu e lefter!”...”Asistentul Elefterie e-n mizerie!”...”Lefteriu la oi m-aş duce/ căci mor după urda dulce!”...”Lefteria salvează România!”...”Lefteratul preferă anonimatul!”...
După cincizeci de propoziţii tîmpite, am scos pistolul şi am tras.
Instanţa a socotit că eram în legitimă apărare.

De-atunci e linişte în casă. E drept, am şi pistolul mereu cu mine, la vedere...

Betia de putere & betia de trascau

...Care-o fi mai periculoasă? Un neatent, ar răspunde : „ambele!”. ¤ Vax! Prima! ¤ Fiindcă, aşa cum vă imaginaţi şi voi, conducătorul beat (de putere) face rău tuturor ; beţivul, doar lui însuşi...¤ Acest preambul a la Gîgă a avut rostul să vă introducă, stîngaci, în primele subiecte ale rubricuţei mele, foarte citită... la mine-n casă : deci, în primul rînd, mă îngrijorează faptul că 500 de etilopaţi din Iaşi, în fiecare lună, bat sfios la porţile Dezalcoolizării. Iar uşile se deschid greu, fraţi pompagii, deoarece spitalele mizau pe cifre mai mici de machitori...
Cum suntem în plină campanie electorală, ce să mai zicem de candidaţi, care se dau în bărci politice, ceva de te-apucă ameţeala...¤ Toţi promit, iar un ziar important chiar le-a făcut o rubrică de genul Care-s legile pe care le veţi da pentru alegătorii dvs. din cartier? Care să fie? Niciuna! ¤ Toţi mint sau aproape toţi nu se ţin de promisiuni. ¤ Eu am mai spus-o : metoda care să dea rezultate, la candidaţi, ar fi tactica Spirache Necşulescu din Titanic-Vals: nu ruga electoratul să te aleagă, ci, dimpotrivă, imploră-l să NU te voteze! Eşti la fel de credibil şi, ulterior, la fel de ineficient...¤ Iar dacă ajungi în frunte şi nu rezolvi nimic, alegătorii nu te pot acuza, deoarece tu, inteligent, doar l-ai implorat să NU te voteze...¤ Pentru viclenia asta pe care o vînd acum, cer 10% din onorariul viitorilor aleşi...
Să trecem în alt domeniu, că de politică, v-oţi fi săturat : sport. Adică, fotbal. ¤ O să mă ocărîţi cum că nici de mingicarii de la Poli nu vreţi să mai auziţi. ¤ Rău faceţi! ¤ Tocmai cînd au bătut, în fine, Otopeniul? Şi-ncă în 10 jucători? ¤ Hai să-i încurajăm, bre, că-s ai noştri...(şi să terminăm cu mitul ăla caraghios că Poli joacă mai bine-n 10, decît în 11 : părerea mea e că şansa lui Ionuţ Popa ar fi să bage pe teren numai cîte 12!)...
Da’ de filmele cu tîmpiţi, auzitărăţi? Vă povestesc două accidente tragi-comice, petrecute-n Moldova ultimelor zile : un boşorog de 72 de cotolani vru să taie lemne şi i-a intrat drujba-n ochi...Of! ¤ Băi tată, cînd te ramoleşti, nu pune mîna pe drujbă!...¤ Cu ceaiul de vîsc, e mult mai simplu.¤ La fel, un om în toată puterea, de 58 de ani, s-a luat la bătaie cu un cîine. La final, a vrut să vorbească şi n-avea cu ce, fiindcă buza inferioară era deja în stomăcelul cotarlei. ¤ Grea e viaţa, cînd n-ai minte!...Sau, măcar noroc.
Lovitură de teatru (prost) în dosarul Alinei Horeanu : concubinul ei, Vlad Scurtu (de memorie) a zis că n-a contribuit DELOC la moartea lui Daniel Mancaş. Ptiu! ¤ Cică a fost forţat & ameninţat de cunoscuţii femeii!...¤ Domne’, aşa-i trebuie şi criminalei, dacă se-ncurcă cu ne-cavaleri...¤ Oricum, o să vă bucure faptul că Alina Horeanu măcar face un gest frumos : joacă într-un spectacol de teatru al Penitenciarului din Copou. ¤ Reprezentaţia a avut loc pe scena Ateneului Tătăraşi şi s-a bucurat de succes.¤ Am aflat că scenaristul e Cristian Bârsan, un ziarist cu care, culmea!, am lucrat cîndva, la o gazetă...Sic transit...
Apropos de infracţiuni, am lăsat-o la final pe a mai gravă : cea a ministrului de interne Cristian David, care, fiind ieşean şi avînd familia în Iaşi ( Vlasov, nu fiteşcine!), nu ne poate lăsa indiferentţi. ¤ Numele lui implicat într-un scandal cu droguri, ne năuceşte! ¤ Păi ce fel de ministru de interne e ăla care e suspectat de delincvenţă, bre?!...¤ Subiectul fiind ofertant, vom reveni...

Geoana si capitalismul agonic...

După ce nea Nelu l-a făcut pe dl. Geoană „prostănac”, iată că şi Crin Antonescu îl etichetează drept „caraghios”. ¤ Sigur că-n politică se poate folosi orice jignire, cînd e şi cînd nu e cazul; dar Mircică ( nu poţi să-i spui Mircea, fiindcă te gîndeşti, automat, la Scrisoarea a treia!) parcă predispune la varii ocări, din partea tuturor...¤ Recent, el a proorocit căderea inevitabilă a Capitalismului: mă rog, om muri & om vedea. Dar eu continuu să prefer un capitalism sălbatec, unui comunism domestic. Poate unde n-am avut privilegii, precum Mircică, pe vremea lui Ceaşcă...¤ Şi poate unde iubesc libertatea. Că Geoană vrea iar să fie slugoi, treaba lui...¤ Deocamdată, l-aş scoate din PSD şi l-aş băga în...PCR! ¤ După care, alături de ăilalţi 3.000 de boşorogi nostalgici, să se-apuce de re-construit comunismul...¤ Ar fi, în fine, un gest de originalitate al liderului PSD...¤ Dar iote că vorbesc despre atei, în Postul Crăciunului, iartă-mă , Doamne!...¤ Ce-mi place mie, apropos de post : ce, credeţi co io n-aş ţine-o numa-n ardei şi roşii, vinete & conopidă, cartofi şi varză? Da’ cer timp mult şi bani pe măsură. Cu 5 lei, am cumpărat două bucăţi de carne de la market şi în 10 minute sunt fripte. ¤ Ca să faci însă un ghiveci călugăresc însă, îţi trebuie minim 20 de lei şi circa două ore. Mda...¤ Cel mai uşor e să iei un litru de vin sec de la magazinul de prezentare Bucium (4 lei!) şi-l dai pe gît în juma’ de oră : vinul are tot atîtea calorii cît una din fripturi, şi nici nu tre’ să speli vase, după ; deci, la pompe, pompagii!...¤ O bizară îngrijorare apăru în media băştinoasă : cică se umplu ţara de rable şi nu se mai cumpără maşinile noi. Păi e recesiune, bre, n-auzirăţi?! Cine mai dă 15.000 de euroi pe un Opel virgin, cînd ăl ia cu 3.000, puţin folosit? ¤ Şi fiindcă oricum, toţi se sperie de bau-baul economic, ce credeţi că auzii recent, de la un patron de club cu echipă de fotbal cunoscută? „Va trebui să facem disponibilizări şi să reducem cheltuielile!”. Aşa, da! ¤ Eu propun să nu mai intre pe teren 11 mingicari, ci numai 7 – că joacă la fel de prost. Şi pe chestia asta reducem şi terenul cu 30 de metri – deci, va costa mai puţin întreţinerea ; iar salariile forbaliştilor – care, oricum sunt mult mai mari decît ale preşedintelui ţării! – să se reducă pînă la nivelul celor ale profesorilor universitari. ¤ O să mi se replice că profesorii nu-s în stare să alerge pe teren 90 de minute; sigur, da’ nici sportivii nu reuşesc asta întotdeauna...Plus că, de la o vreme, abundă-n România scoruri de 0:0, ceea ce i-ar avantaja pe profesori, care pot obţine şi ei un 0:0, oricînd...¤ Gata, s-a hotărît, se va mări pînă la urmă ceva la salarii, da-n nici un caz 50%; şi-n plus, nu se cunoaşte data. Da, fotbaliştii au de ce să fie ciudoşi, fiindcă la ei se micşorează primele de joc, sîc!...¤ Fiindcă tot se vorbeşte atîta despre bani : aflai dintr-un ziar că s-au scumpitără ouăle, brînza, fasolea, telefonul şi cartofii ( telefonul nu e de mîncare, dar aşa era înşiruirea din gazetă). Corect! ¤ Dar tot acolo zicea că s-au ieftenit fructele, uleiul, combustibilul, conservele şi medicamentele (...nici combustibilul nu e comestibil, dar aşa era scris în ziar). Asta zău, n-am observat! ¤ Cel puţin medicamentele pe care le iau eu s-au majorat, ca preţ, cam cu 30%! ¤ Da’ ce, ar fi prima ştire eronată, care apare în presă? Într-un ziar am citit că dl. Simirad a intrat în PNL! Ha-ha-ha! ¤ Iar Monica Macovei cică a fost desemnată „femeia Europei”, de către un juriu format din europarlamentari şi eurojurnalişti. ¤ Ce-a decăzut exigenţa liderilor continentului, teteo!...¤ Ca să-nchei hazliu, cum mi-e felul, aflaţi că Platini a fost în ţară, să vadă stadionul pe care vrem noi să se joace Euro 2020 : cum acolo nu era nici un stadion, ci doar o groapă mare, i s-a explicat oaspetelui că de-aia vrem abia în 2020, ca să avem timp să-l terminăm. ¤ Platini a înghiţit un tub de diazepam ( chiar dacă s-a scumpit cu 30%!) şi a fugit rapid înapoi, în lumea normală!...¤ Ceea ce vă doresc şi dvs.! (să fiţi într-o lume normală, nu să-nghiţiţi diazepam). Pa, derutaţilor ce sunteţi!...

Povestiri cu rozatoarele din teatre...

De cîte ori povestesc ceva şi cei din jur rîd de se ţin cu mîinile de pereţi (cum a făcut prin 1990 şi Liviu Antonesei, în biroul editurii Junimea), auditoriul mă-ntreabă „de ce n-o scrii?”. Iaca, azi mai scriu o pagină cu bazaconii trăite de mine de-a lungul celor 35 de ani de teatru...
Era în 1976 ; făceam scenografie la Teatrul din Petroşani. Un actor care dormea în cabină, m-a speriat într-o dimineaţă, deoarece l-am găsit stînd în genunchi, într-un colţ al camerei în care eu tocmai intrasem să lucrez ceva. Mi-a făcut semn să tac. Apoi, după vreo zece minute m-a luat deoparte şi mi-a declarat, cu satisfacţie : „Gata! Le-am venit de hac!”...”Cui?” – am întrebat. „Şoriceilor din teatru! Le-am pus vată de sticlă cu bolduri, în toate colţurile cabinelor! Nu vor mai mişuna, nopţile, speriindu-mi somnul!”...Şi a plecat, demn, fumînd şi fredonînd o arie din Aida.
În acelaşi oraş, într-o seară, un actor în vîrstă m-a invitat acasă, la o şuetă şi un coniac. Accept mereu asemenea invitaţii, cînd sunt în deplasare. După ce am băut două păhărele, gazda îmi povesti un episod bizar : cică într-o seară era în sufragerie şi a simţit aţintiţi asupra sa doi ochi diabolici; a-ntors capul şi a văzut...un şobolan de mină. Oarecum ilogic, actorul l-a întrebat indignat „Ce cauţi domnule, aici?”...Vă daţi seama că animalul n-a cabulipsit să răspundă. Atunci, histrionul, declamator, i-a poruncit „Du-te-n mina ta, chiorule!”. Se pare că îmblănitul l-a ascultat. Eu însă, rămas bujbei, am găsit un pretext şi am întins-o, deoarece oricît de mult mi-ar plăcea şi coniacul, şi absurdul, sunt şi momente în care n-am chef să le gust...
Prin’ 80 repetam un Alecsandri, la Brăila. Cum sala teatrului era în renovare, munca noastră se ducea în sala Progresul, a unei cunoscute întreprinderi locale. Era o scenă mare, nu grozav utilată, dar...Zi de zi, la repetiţii, ne afola un iz fetid, care venea de sub scenă. După o săptămînă de calvar, am chemat deratizarea : tot subsolul scenei era plin de cadavre de rozătoare, rămase în urma... deratizării anterioare...Brrr! A trebuit ca un comando de maşinişti viteji să intre acolo, contra beri şi votci oferite de noi, ca să adune stîrvurile...Brrr! Greţoasă amintire!
Am şi două mai puţin provocatoare de silă : prin 1984 sau 1985, am plecat într-o comună din Banat, cu spectacolul meu Căsătoria, realizat la Teatrul German din Timişoara. Nu vorbesc germană, dar, la un moment dat, pe lîngă scenă, a traversat grăbit sala un...exact, şobolan. Un spectator, crezînd că sunt şi eu şvab, precum actorii, mi-a şoptit :” Die Rate!”. N-am avut nevoie de traducere...
În fine, tot prin anii 80, eram în sală la Teatrul Giuleşti, sala Majestic (actualul Odeon). Se juca un Arbuzov, parcă (autor la modă , în perioada aceea). Erau în scenă Florin Zamfirescu şi Dorina Lazăr. Era o scenă erotică tensionată.
Ei bine, aşa cum deja vă imaginaţi, a trecut chiar pe scenă, la numai doi metri de ei, un rozător care nu părea nici că se grăbeşte, nici că e incomodat de prezenţa oamenilor. Pe la jumătatea rampei s-a oprit, ne-a privit, apoi şi-a continuat drumul. Sala a scos un discret „uuuaaaaahhhh!!!”...Actorii au făcut un efort suprauman să nu privească înspre rampă. Căci, dacă ar fi văzut ce-am văzut noi, pesemne se ducea naibii scena...
Cel mai cumplit episod însă din acest ciclu l-am trăit la Chişinău, în hotelul Moldova, din centrul oraşului. Abia sosisem din Iaşi şi aveam repetiţii chiar de-a doua zi. M-am cazat şi, seara, pe la ora 22, am dat s-adorm. Am auzit un zgomot suspect : am coborît din pat, am aprins lumina : cinci şoricei treceau pe lîngă perete, din dreapta, spre stînga. Oripilat, am încercat să adorm, dar cu lumina aprinsă, să-i pot vedea, la o adică. N-am aşteptat mult : peste juma’ de oră treceau, în aceeaşi formaţie, din stînga în dreapta...
Am fugit la recepţie şi am făcut o criză ; recepţionera, calm-ironică, n-a găsit altceva să-mi spună decît „ei şi ce, vă mănîncă?!”...Sigur că nu mă mîncau : dar nu-s obişnuit să am asemenea colocatari. Mi-am făcut bagajul, am luat un taxi şi am poposit acasă la directorul teatrului, cu care eram şi amic.
După patru şpriţuri, uitasem de rozătoare. Acum, mi-am amintit de ele, ca să aflaţi ce mai e prin culisele, mereu misterioase, ale teatrelor...

Cum stati cu sexul?

Ca să vă cunoaşteţi mai bine, ca să nu vă faceţi complexe degeaba, dar şi pentru a nu deveni narcisişti, fără motiv, am elaborat acest test – foarte apreciat în comunităţi preocupate de interogaţia din titlu ( budiştii din Tibet, cosmonauţii de la NASA, Căminul de bătrîni „Gică Petrescu”, Penitenciarul de relativă siguranţă Însurăţei şi toate satele cu un singur locuitor). Răspundeţi cu sinceritate şi, în final, citiţi constatarea specialistului :

1) Vă simţiţi atras de femei?
a) evident! ; b) doar de unele! ; c) de Gina Pistol; d) prefer bărbaţii...
2) Idealizaţi partenera de cuplu?
a) da ; b) am 70 de ani, tată!...; c) ce-i aia? ; d) să-nceapă ea!...
3) Daţi orice pentru a o cuceri pe această femeie?
a) desigur! ; b) nu-s pretenţios! ; c) da’ ce-are-n plus? ;d) e ultima? atunci,da!
4) Simţiţi că-i puteţi satisface orice dorinţă?
a) fireşte ; b) doar pe cele sexuale ; c) numai pe cele culturale; d) nu, că-i o stricată !
5) Cunoaşteţi toate zonele erogene ale femeii?
a) bineînţeles! ; b) a mea îi ruşinoasă, nu le arată!; c) numai 27 din ele...; d) da’ tu le cunoşti, obsedatule?!...
6) După ce vă plimbaţi, o invitaţi la restaurant?
a) întotdeauna; b) nu, că ţine regim; c) cînd am bani; d) nu, direct în pat!
7) Ce animal aţi dori să fie partenera dvs.?
a) pisicuţă; b) căţeluşă; c) panteră ; d) vacă, să dea lapte...
8) După primul divorţ, aţi devenit misogin?
a) cine n-ar deveni?! ; b) dimpotrivă ; c) doar primele şase luni; d) nu, eunuc...

Comentarea uşor jenată a răspunsurilor :

Cei care au răspuns cu a : de ce minţiţi cu atîta înverşunare?
Cei care au răspuns cu b : sunteţi un om lucid , echilibrat ;
Cei care au răspuns cu c : în dvs. dormitează un original!...
Ăla care a răspuns cu d : du-te la exorcist, detracatule!...

Sexolog de ocazie
Bogdan ULMU

Chiar e nevoie de camera ascunsa ?!...

Citeam, undeva, că societatea respinge prost-crescuţii. Ar fi bine! Sau poate că e vorba de alte societăţi ( Societatea de Radiodifuziune, Societatea Scafandrilor de foarte joasă altitudine, ori BRD - Societe General).
Mie mi se pare însă că, dimpotrivă, la tv, spre exemplu, nu-s lansaţi (susţinuţi), decît prost-crescuţii! Dar ce, Pro tv-ul, OTVul ,ori Antena, sunt etalonul societăţii civile? Dimpotrivă! Cine vrea ceva cît de cît decent, să treacă pe TV Cultural, unde se cîntă la pian Ceaikovski, şi nu predau lecţii de bună-purtare Laura Andreşan, Daniela Gyorffy sau Gina Pistol...
Noi, cetăţenii, cei care făurim România de azi (că pe-aia de mîine...Dumnezeu cu mila!), mai ales pensionarii – că au timp – şi poliţiştii – că au sarcină , tre’ să ia atitudine, cînd un semen calcă strîmb...Şi, uneori (în 5% din cazuri), chiar iau. Faptul că nu-i vedem taman atunci, nu-nseamnă că-s ramoliţi sau corupţi...Ci că s-au aflat, cum zic americanii, într-un loc nepotrivit, într-un moment nepotrivit ( vorba lui Tudor Arghezi în cartea sa de specialitate Cuvinte potrivite).
Este ştiut, nu există o politeţe controlată ( la servici, la paşapoarte, la parastase, la viitorii socri, la urna de votare) şi o alta, lăsata la întîmplare pe motiv că ...nu ne vede nimeni...Trebuie să ştim să ne ştergem pe picioare, cînd intrăm într-o casă (fără a ne descălţa imediat); trebuie să cedăm locul, în autobuz, elevelor gravide şi bătrînilor sterili, trebuie să stăm civilizat la coadă la fisc, fără a-njura mărunţel, printre buziţe, ori la Pompe funebre, fără a plînge fals; musai să ducem flori, cînd mergem în vizită la necunoscute şi, evident, nu e rău să primim musafirii în haine decente, chiar dacă am ieşit din baie, dintr-o partidă de sex eşuat, ori de la dezalcolizare...
Nu aruncaţi resturi pe fereastră şi nu furaţi frapiere (scrumiere) de la restaurante. Cînd plecaţi dintr-un hotel, nu luaţi cu voi toate şampoanele din baie, ori sticluţele cu whisky, din mini-bar; dacă mergeţi să luaţi o pîine, o samahoncă, ori o conopidă, de la magazinele aflate la parterul blocului, nu-i frumos să ieşiţi în capot şi papuci, cu moaţe-n păr, pe motiv că sunteţi de-a casei: am cunoscut un fel de doamnă care stătea într-o cabină a unui teatru de copii şi-şi gătea chiar acolo, în cabină, la un reşeu. De multe ori, în timp ce copilaşii intrau în sala, ciudata locatară le ieşes cu plin, alergînd cu strecurătoarea de macaroane pe culoarele instituţiei şi urlînd la micuţi „ferea, că opăreşte!”...Şi-acum există adolescenţi care refuză să meargă la teatru, pe motiv că-n copilărie au fost opăriţi de-o nebună cu turban, care galopa pe culoarele imstituţiei de spectacol, cu paste din care şuroia apa fiartă...
De asemenea, cînd plouă, să fim atenţi cum ţinem umbrela : în viaţă am fost lovit de zeci de ori de femei care se credeau în filmul Cîntînd în ploaie (adică, singure pe ditamai bulevardul). Din cavalerism, nu le-am răspuns cu aceeaşi monedă, ci doar le-am apostrofat elegant – „nu-i nimic, se mai întîmplă, distinsă cariatidă!” ( deşi-mi venea să urlu animalic „uită-te pe unde mergi, macioalfo şi paceauro ce eşti tu!”). Apoi, cînd vedeţi în jur persoane demne de privit ( femei superbe, casieriţe de Bancă, mătuşi bogate, Nicoleta Luciu, gravide jucăuşe), nu le priviţi cu ochi basedowieni, timp îndelungat: prefăceţi-vă că nici nu le-aţi băgat în seamă – cel mult, vîrîţi-le discret în buzunar numărul dvs. de mobil şi plescăiţi echivoc-pofticos ; vor înţelege şi-aşa mesajul, vă asigur...
În fine, cînd două persoane discută fără să ne bage-n seamă, nu e indicat să intervenim în dialog, chiar dacă ,poate, am avea ce să spunem : ne prefacem că nici nu le-am auzit, privind enigmatic orizontul şi fredonînd Simfonia pentru fagot şi viola da gamba de Vali Vijelie. (va urma)

Politica de maternitate & gradinita...

La ce fac aluzie? La un băieţel de 4 ani din Gorj care a primit, zilele trecute, un ...carnet de membru PDL! Nu-i rău : fiindcă întinereşte teribil organizaţia. ¤ Să vezi că PSD o să vină acu’ cu sugari, ca să-i bată...¤ După care România Mare va trece la ...intrauterini, şi politica noastră va fi de-un infantilism eclatant...Ce bine! ¤ Că acum e de-un ramolisment impunibil!...¤ Şi, culmea, nu e nevoie să-i ai în staff pe Al. Bârlădeanu, Ion Diaconescu sau Oliviu Gherman, ca să fii anacronic : sunt tineri şi maturi mai decrepeţiţi, decît decrepiţii! ¤ Sau, alt caz de confuzie a generaţiilor : după stupida diversiune cu salariile mărite la profesori (alarmă falsă!), statisticile demonstrează că tinerii nu vor în învăţămînt nici dacă se măreau salariile cu 80%! Ptiu! ¤ Îi înţeleg, pe undeva : e plicticos să vorbeşti unora care nu te-ascultă, cînd poţi asculta muzica unora care nu vorbesc – în baruri, par egzampl. ¤ Şi-apoi presa e de vină, că dă pe guşă date uluitoare, cum ar fi acelea cu un director general de la Rovinari, care a primit o primă de... 37.200 lei! Ptiu, stuchi-l-ar mîţele! ¤ Şi cînd lumea a-nceput să-ntrebe ce merite are, de banii ăştia, el i-a trimis la omologul lui de la Turceni, care a luat o primă de...149.000 lei! ¤ O fi Turceniul obiectiv strategic, de importanţă planetară, şi eu nu ştiu...¤ Oricum, am aflat că doctoranzii de la „Cuza” pot primi burse de 1.850 de lei : foarte bine! ¤ Dar eu ştiu lectori universitari doctori deja, cu numai 1.300 lei, lunar. Unde-i logica, bre? ¤ Altă ştire ciudată : cică exportăm...narcomani! Haida,de! ¤ Ce, Occidentul n-are narcomanii lui? ¤ Oricum, dacă e adevărat, tot e bine că exportăm şi noi ceva...¤ Ca să vezi ce mai poate declanşa politica asta! Elena Udrea a supărat-o teribil pe Luminizda Anghel, fiindcă a avut miting electoral în acelaşi loc şi la aceeaşi oră cu ea!...Hm! ¤ Păi, e clar că Nuţi atrage mai mult popor decît buzata guristă, dar ...cine-i de vină? ¤ Situaţia îmi aminteşte o scenă din D-ale Carnavalului, în care Miţa şi Didina se întîlnesc în frizerie şi se-ntreabă, reciproc, „Ce cauţi aici, madamo?”...¤ Dar , ca să nu credeţi că mis misogin, vă informez cu respect că avem, în fine, o doctorandă în...drept internaţional spaţial. Ura! ¤ Să-i mai văd acu’ pe micuţii ăia verzulii, cu ochi bulbucaţi şi urechi clăpăuge, intrînd pe tăpşanurile noastre! Vine jurista noastră şi le trînteşte un proces intergalactic, de-i lasă bujbei...¤ Da’ de Obama, ce ziceţi? Brava americanilor că au trecut peste o prejudecată! Şi eu am ţinut cu el, fiindcă mi se pare charismatic şi, oricum, mai tînăr decît adversarul...¤ Sigur că, aşa cum spune presa americană, nu are o sarcină uşoară: e criză financiară, populaţia e sărăcită etc. ¤ Că românaşii noştri ar vrea sărăcia de-acolo, asta-i o altă problemă...¤ Nici cu italienii nu mi-e ruşine : media din Roma a anunţat, la ştiri, că un român beat şi narcoman, a lovit 11 persoane aflate pe un refugiu de autobuz din capitala Italiei. Drept care, un macaronar sangvin a incendiat magazinul unor români.¤ Acum, realitateae că autorul accidentului se numea...Radosavljevic, şi era croat. ¤ Magazinul însă nu mai a fost refăcut, cu scuzele de rigoare, deoarece locuitorii cismei n-au maniere, teteo!...¤ Şi-n încheiere, cu meciurile, văzutărăţi şi voi :CFR Cluj nu-i chiar aşa de mare, pe cît credeam, dar are mai şanse în UEFA. ¤ Iar Steaua_Rapid s-a terminat la egalitate, ambele echipe crezînd, pesemne, că e un meci internaţional, şi musai să tragă la egal. ¤ Ce m-a amuzat : s-a anunţat că suporterii au fost controlaţi foarte serios la intrarea în stadion, confiscîndu-li-se brichetele.¤ Mă mir de ce nu li s-au confiscat şi fumigenele, o treime din meci tribunele fiind în fum şi flăcări...¤ Şi ca să-nchei chiar optimist : felicitări celor 460 de minore din judeţul Vaslui care au devenit, anul acesta, mame: dacă majorele nu se gîndesc la natalitatea României, măcar minorele să spele ruşinea!...¤ Vă ţuc, nebuneilor & nebunelelor ce aţi fi putut deveni!

Nora pentru mama şi ginere pentru tata...

...Plus infidel pentru soţia, Big Brother pentru Big Mama, cumătru pentru cumătra, naş pentru fina, vecin pentru vecina, La bloc pentru locatari, Cuscru pentru cuscra, Inimă de ţigan pentru ăi fără inimă...¤ Nu ştiu ce să mai scornicească tembeliziunile, ca să atragă fraierii!...¤ Si eu nu-s prea departe de noţiunea de fraier, dar nu bag botu’, cum zic academicienii, la asemenea dejecţii tv...¤ Eu mă uit la Cultural, la Ştiri şi la filme bune. M-aş fi uitat şi la Mezzo, dar nu-l prind, deşi plătesc peste 80 de lei pe lună, la Boom. Alţii prind orice, cu numai 40 de lei...¤ O nouă dovadă că-s olecuţă fraier...¤ Sigur, consolarea mea e într-un citat din N. Manolescu ( Manolescu de pe vremea cînd nu era cinic!), care spunea că Mihai Viteazul, Bălcescu, Iorga, Camil Petrescu, Iuliu Maniu ş.a., au fost fraieri ; şi nici un şmecher n-a rămas în istoria României...¤ Aşa să ne-ajute Doamne-Doamne, deşi Patriciu, Copos, fraţii Păunescu, Vîntu, Becali, bulibaşa din Strehaia, numai alură de fraieri n-au...¤ Dar dă-i încolo de bogătani, să vezi ce-o să-i sfideze Istoria!...¤ Geaba prezentul e prosper, viitorul...oho-ho! ¤ Ceva-mi spune că tipii n-au frisonari actuale şi, ergo, nici nu-i înspăimîntă anul 2015...¤ Pe mine mă îngrozeşte şi anul 2009! Fiindcă-s fraier de vocaţie, bre! ¤ Dar, cît de speriat de bombe aş fi, nu sunt de acord cu mărirea salariului profesorilor cu 50% ; 25%, da! ¤ Dar 50% înseamnă o diversiune, cum s-a văzut. Acum, toţi vor mărire...¤ Eu zic că e bine ca oamenii să trăiască decent, demn, dar lucrul ăsta trebuie făcut cu tact : cam cum măreşte SNCFR preţul biletelor...¤ Cînd a anunţat că se scumpesc tichetele de tren cu 70%, a ieşit tărăboi. Atunci, falimentara firmă a procedat evreieşte : a mărit trimestrial cu 8% , între timp, mărirea fiind tot de 70%. Dar, făcîndu-se în trepte, n-a mai ieşit scandal...¤ Fiindcă am vorbit mai sus de Big Brother : mie-mi place că la Timişoara sunt deja supraveghetori în centru, în balconul Operei, care au binoclu, lunetă şi staţie de emisie-recepţie :ei văd multele infracţiuni şi le sancţionează, prompt. Propun ca şi Iaşiul să preia procedeul...¤ La fel, poate e timpul ca şi Capitala Moldovei să preia mpdelul bucureştean al agenţiilor loto-porno, şi să comercializeze cafea, şigări, băuturi, în agenţii; deoarece şefa instituţiei, documentată, a observat că lucrătoarele cam şomează de luni pînă joi, şi, deci, e timpul să aducă parale ţi-n prima jumătate a săptămînii.¤ Ca vicios al video loteriei ( na, c-am declarat-o!), nu zic că e o idee rea : dacă tot pierd 40 de lei la aparat, zilnic, măcar să îmi îndulcesc chinul cu o cafeluţă şi un coniăcel...¤ Aţi băgat la tărtăcuţă că e mai bine-n Ungaria? Eu nu mi’s şovin, deci am înţeles : după ce tembeliziunile ne-au arăta vile la 30.000 de euroi, acum ni se spune că şi spitalele sunt mai bune şi mai ieftine, dincolo de graniţa vestică. Plus că, cicăî acolo nu te pune doi într-un pat, ceea ce e minunat...¤ Şi plus că acolo doctorii nu iau şpagă. Hm...¤ Eu zic să mutăm toată Românie ...în Ungaria! Bag mîna-n foc că o vom duce infinit mai bine!...¤ vă pup în fundul curţii, boieri! Pe curînd!

Viermii din mar si din politica

Am văzut într-o seară, pe micul ecran, o tanti care a spus aşa :” Eu caut mere cu viermi, fiindcă numai alea-s naturale! Că viermele nu-i prost, să intre-n fructe cu chimicale!”...¤ Aşa o fi, bre! Deci, de-acu’ tre’ să desfacem fiecare măr în parte şi să le cumpărăm doar pe-alea care-s cu viermi...¤ Pe-alelalte, să le mănînce vînzătorul, că lui i-or fi plăcînd pesticidele...Şi, spre deosebire de vierme, e prost, sîc! ¤ De-altfel, cred că văzurăţi o campanie anti-fructe în ultimele luni, pe motiv că 50% din ele îs cu chimicale, cîh! ¤ Mie-mi place că, dacă un om e credul şi ia de bune toate campaniile astea intens mediatizate, ajunge să moară de inaniţie, da’ fericit!...¤ Carnea nu e bună că îngraşă, lactatele pot fi infestate de vaca nebună ,iar laptele chinezesc a băgat mii de copii în spital...legumele sunt şi ele cu îngrăşăminte ticăloase...fructele cu pesticide blestemate...sarea, zahărul şi grăsimile – se ştie! - dăunează grav sănătăţii...apa, pînă şi ea colcăie de microorganisme...¤ Of! Ce-i de făcut, teteo? ¤ Apocalipsa, sfîrşitul lumii va pune capăt indeciziei omului.¤ Pînă atunci, să o lăudăm pe doamna Raluca Turcan (care mi-a fost simpatică, întotdeauna!) , fiindcă a cerut aleşilor să renunţe la salarii pe perioada campaniei electorale, deoarece 70% din ei candidează pentru un nou mandat. Cum o îndemnizaţie ajunge la 5.000 lei, vă daţi seama că s-ar face o economie serioasă la buget...¤ Să rămînem la bani, acest capitol mereu dureros : vorbeam, săptămîna trecută de inechitatea strigătoare la cer care există şi azi, în România. Vă e clar că nu cer egalitate la cîştig, fiindcă nu e cum să fie; dar nici prăpastie financiară de tipul celei pe care o depistai zilele trecute, între un oarecare judecător din Galaţi (27.000 lei!) şi o pensionară din Neamţ (4 lei!!!). Eu cred că o minte înţeleaptă şi autoritară, ar putea reduce olecuţă discrepanţa, fiindcă, după opinia mea, un fost judecător poate trăi foarte bine şi cu 15.000 lei, din diferenţă mai adăugîndu-se la amărîţii cu 4 lei, măcar fo 50 de lei...¤ La fel, în cazul şefilor minerilor din Valea Jiului, care au ridicat, lunar, sume mari, deşi CNH ocupă primul loc, în topul datornicilor la stat. ¤ Cum vine asta? Hai, dacă ar fi prosperitate generalizată aici, ar mai merge ; dar aşa...¤ Trebuie găsită o soluţie decentă, rezonabilă, motivată din toate punctele de vedere. A bunului-simţ. ¤ Ca dovadă că recesiunea nu e o gogoriţă, nici în România, Petrom a ajuns să se împrumute cu 375 milioane euro. Ptiu! ¤ Hai că ne-am dat naibii! ¤ Tot din criză financiară, funcţionarii poştali din Mărgineni-Bacău, se aleseră cu dosar penal, because n-au mai dat ajutorul de încălzire unor săteni, ci l-au dus acasă. Huo! Halal poştaşi! ¤ Dar ce mă miră, fiindcă pe unul îl cheamă...Marcelin Afrenţoaie. Cu un asemenea nume, e clar că n-ai cum să fii om corect...¤ Dar nici cu premarele de-acolo nu mi-e ruşine : se numeşte ...tot Marcelin. Hm...¤ Dar să trecem şi la subiecte la fel de neplăcute, dar nelegate de bani : Iliescu îi apără pe Stănculescu şi Chiţac. De data asta, îi dau dreptate : păi din toţi ăia care mişunau prin balconul CC, în decembrie ’ 89, doar p’ăştia îi băgaţi la zdup? Şi-ncă pe 15 ani? ¤ Păi nu e corect, bre! Unde-a scăpat mia, să scape şi suta!...¤ Şi mă refer inclusiv la nea Nelu, achitat în dosarul mineriadei.¤ La fel, în cazul Piţurcă : păi numai el a comis malversaţiuni cu bani de blaturi & transferuri ilegale? Şi-ncă ridicat de pe aeroport, ca marii mafioţi! ¤ Nu-i mumos, mămăiţă! ¤ Mai ales că vrem fotbal de calitate : păi cum s-avem, dacă antrenorii au numai belele?!...¤ Bravo CFR Cluj : e singura care nu face de rîs mingicărimea română!...¤ Pa, cititori din toate zările! Şi vorba cuiva, uniţi-vă!( în jurul rubricii mele). Că rubrica mea e ca agheazma popii : dacă nu face bine, nici rău n-are cum produce...

Cuvioasa & necuvioşii...

În fine, Iaşul mai respiră, după invazia pelerinilor şi a pelerinelor...S-a făcut mult gunoi, dar s-au şi lăsat ceva bani în oraşul de pe cele 7 coline. Pe lîngă negustorii de mici şi must, de la Hală, ori cei de cojoace & căciuli (tot acolo), s-a mai redresat olecuţă şi SNCFR care, în fine, a vîndut şi ceva bilete (celor 10% care nu erau pensionari).
Altceva mă intrigă însă, de ani de zile : fanaticii care vin de departe, dorm pe iarbă, pe ger, stau la cozi uriaşe (de kilometri!) să atingă moaştele şi afirmă, în interviuri, emoţionaţi, că vor fi ajutaţi sigur, de Cuvioasă. Hm...O să spuneţi că-s cinic, dar zău că respectivii credincioşi (opt din ei au ajuns deja la spital!) nu arată deloc ca unii favorizaţi de vreo Sfîntă!
Mult mai vizibil e norocul la ieşenii din Top 300 miliardari : e adevărat, au apărut multe probleme de orgoliu şi multe contestaţii ale exactităţii cifrelor (am văzut asta şi la televizor). Dar pe mine nu mă interesează dacă Zapodeanu e înaintea lui Dascălu, sau Comănescu îl bate pe Prisecaru: eu mă bucur că are şi Iaşul reprezentanţi în acest top. Fiindcă, am mai spus-o, cînd sunt 15 miliardari într-un oraş, ăştia dau de papa la încă 1.015, şi scăpăm de grija de-a întreţine şomeri...
Cu lefurile mărite, a rămas ca-n pom : unii că se măresc doar cu 9%, alţii că s-ar putea ajunge la 15%, alţii că îngheaţă toate salariile bugetarilor, fiindcă oricum nu-s bani pentru toţi. Ce să mai crezi? Om muri şi om vedea...
Oricum, se pare că s-a plafonat leafa şefilor de agenţii, ceea ce duce la o mică economie. Maximum e voie 6.850 de lei. Nu-i rău, nu?!...Nu, sigur că nu, dar cînd te-ai obişnuit cu 16.850...cam strîmbi din nas, teteo!
Toată ţara e scandalizată şi de dezvăluirile alea cu pensii de 30.000 lei noi...asta, zău, chiar că e anormal! Suma asta hai să zic, o merita unul ca G.Em.Palade, singurul român laureat cu Nobel. Care s-a dus într-o lume mai bună, nedrept de discret. M-aşteptam ca presa ieşeană (savantul s-a născut pe Sărărie!) şi cea naţională să puncteze evenimentul. Dar cine-i George Emil Palade, pe lîngă...Cornel Palade şi Ţociu?! Mda...
Se măreşte şi îndemnizaţia pentru copii, în cazul mamelor care stau acasă. Aici atrag însă atenţia că există destule ciudăţenii, o femeie spunîndu-mi că preferă să stea cu copilul, decît la servici, deoarece cîştigă mai bine ...nemuncind. Plus că unele, pentru aceeaşi inactivitate, ajung la venituri aberante, de 7.000 lei noi! Mă rog...
O veste bună – a crescut leul. Vestea rea e că poa’ să scadă, oricînd...Vestea şi mai rea e că producătorii de carne şi mezeluri au anunţat rapid, majorarea preţurilor, ca şi cum leul scade, într-una! Huo!...
Vestea bună –da, mai e una! – e că Poli Iaşi a cîştigat şi e cît p’aci să scape de retrogradrare. Vestea rea e că nimic nu e cert, nici în acest domeniu...Ba chiar m-a înduioşat Ionuţ Popa care a mărturisit că, preocupat de jocul cu Farul, a uitat că e ziua mamei lui şi a felicitat-o cu două zile întîrziere. Nu-i nimic, mama poate aştepta, victoriile – nu!
În încheiere, reiau o veche nemulţumire : absenţa unui festival al umorului la Iaşi. Am aflat că la Vaslui, în cadrul prestigioasei manifestări, umoriştii ieşeni au obţinut o căciulă de premii. Tot nişte ieşeni au făcut parte din jurii. Ei au succese peste tot, mai puţin...în Iaşi, unde nu e loc pentru umor. Păcat!...

Cum ne-mbracam, la ocazii speciale?...

...Bine. Dacă n-avem ocazii speciale, oricum ne-mbrăcăm bine, că altfel ne bîrfesc vecinii. Care, lipsiţi de gust cum îi ştiţi, se-mbracă mizerabil tot timpul...
Ergo, alegem ce-avem mai bun în şifonier (cînd mai avem şifonier, şi nu l-am pierdut la inundaţii!). Deci, notaţi, că nu-mi bat gura degeaba :
1) în vizite simandicoase, invitat ori nu – taior elegant, rochie elegantă, sacou elegant, pantofi eleganţi, ciorapi eleganţi, poşetă elegantă, perucă elegantă, ceas elegant, brăţară elegantă, cercei eleganţi, tamburină elegantă, ucalele elegante, stropitori de grădină elegante...dacă aţi fi avut noroc s-aveţi şi-un soţ elegant, ehei!...Dacă nu sunteţi măritată, mergeţi însoţită de un pitic de grădină...Pentru bărbaţi nu mai dau sfaturi, fiindcă ei oricum n-au avut noroc de o nevastă elegantă, că dac-aveau, acum nu apăreau în rubrica mea...Şi piticoaice de grădină nu s-au inventat...
2) la teatru, concert, spectacol de operă, lansări de carte, decalotări rituale, donări de organe, descoperiri de jocuri decente pe calculator – pălării, rochii decoltate, mănuşi lungi, poşete scurte, şaluri cu ciucuri, ghete cu clopoţei, port-ţigarete cu fumigene, ochelari de soare hibernali, pelerine tip muşchetar, turbane orientale, trene moderate; bărbaţii nu contează cum se-mbracă, deoarece oricum nu se uită nimeni la ei...plus că-n timpul spectacolului (de obicei) e întuneric, iar în pauză oamenii culţi nu ies să-şi exhibe vestimentaţia încropită, ci citesc caietul-program, să-nţeleagă şi ei ce văd...
3) bal mascat, Halloween, renii lui Moş Crăciun, ieslea de Paşte, greva coşarilor, donaţii de sînge, înscrieri în partide de buzunar, demisii din comitete onorifice - nu e o problemă costumaţia, fiind permis absolut orice, că doar de-aia e bal mascat, să nu existe responsabilitate...
4) botez – bărbaţii în spielhosen ( să nu complexeze nou născutul!), şi cu suzetă( să nu se fîstîcească mama- care are o lactaţie incontinentă!), dar să se vadă , într-un tîrziu, că sunt însuraţi (să nu dea speranţe neprincipiale doicii);
5) botez cu dar – în culoarea scutecului ; doamnele – în nuanţe de roz; domnii – în bleu; androginii...dar ăştia-s rari, nu-mi bat capul acum, cu ei...
6) divorţ cu dar – nu vă duceţi;că daru-i mic, dar scandalul, mare!...
7) nuntă cu dar – ce, sunteţi miliardari? Ajungi la 1.000 ron de familie! Cu banii ăştia-ţi iei frigider! Oricum, fiindcă măcar mirele şi mireasa tre’ să fie prezenţi ( lor nu le cere nimeni darul, mersi!) e bine să se-mbrace-n alb, cu condiţia ca ospătarii să poarte grena...
8) înmormîntări - toate hainele să fie de culoare închisă ; la moartea soacrei, însă, aveţi dezlegare la culori vesele; fireşte, cu o panglică de doliu suprapusă peste breteaua sutienului...
9) cînd pozaţi pentru Playboy – da’ ce, nu v-aţi uitat în oglindă, paceaurelor?!...
10) la decernarea premiului Nobel - ...săriţi peste asta, că n-a luat recent, nici un român, Premiul Nobel !...(va urma)

*foto: http://xxx-green-lilith-xxx.deviantart.com/art/Girlish-dressing-65490149

Joia neagra ...

...Da vinerea, ori lunea, or fi mai albe, bre?...¤ Am ajuns să avem nu doar cîte-o zi neagră, ci săptămîni, luni, poate chiar (brrr!!!) ani întunecaţi...Mai ales că leul cade ceva de speriat! ¤ Dacă-n august era doar 3,50 , acum a ajuns la 3,87! Păi ce facem noi toţi, cei ce avem înprumuturi în valută? Şi ce se vor face (mai ales) tinerii care vor apela la Bănci, săptămînile următoare? ¤ Creşterea euro-ului va atrage, după cum vă imaginaţi, şi creşterea serviciilor, a produselor, a crizei economice. ¤ La asta se adaugă şi învrăjbirea tembelă a populaţiei, prin măsuri electorale ciudate : creşterea pensiilor, despăgubiri pentru cei care au depus bani la CEC, pentru Dacii, creşterea salariilor magistraţilor şi a poliţiştilor, anunţata creştere a lefurilor din învăţămînt...¤ De cînd lucrez în învăţămînt, tot aflu de la cunoscuţi duşmănoşi că mi s-a mărit iar leafa. Şi tot constat că nu. ¤ Dargenul ăsta de promisiuni mi se pare diversionist : nu vrei să faci asta, dar ca să ai pretext că n-o faci, o anunţi mult înainte, ca să iasă scandal şi să zici : a, toţi vreţi mărire? Nu sunt bani! Şi-atunci, nu mai mărim la nimeni, sîc!...¤ Să revenim la titlul foiletonului meu meandrat & bumbărat (bumbărat e un cuvînt inexistent, dar l-am folosit ca să vă reamintesc că eu scriu cu bumbi tipografici!): am pierdut 5 şanse din ...5 de calificare în etapa următoare a Cupei UEFA.. Nimeni nu spera în 5 minuni, dar toţi nădăjduiam că se va ivi măcar una, de sămînţă...¤ Speram degeaba. Deşi, am mai spus-o, ştim să pierdem cu eleganţă...nu ne-a bătut nimeni cu 7:0, am făcut, în general, tonifiante egaluri, am ratat cu spectaculozitate, am fost învinşi cu greutate, am fost la un centimetru de izbîndă...¤ Adicătelea, lucid vorovind, am ratat ; unde nema putirinţă...¤ Să stăm acasă, măcar menajăm suporterii (în frunte cu mine). ¤ Şi-ncă io mis din ăi buni, care nu se duc pe stadion să urle „demisia!” şi să sară pe Taher, să-i smulgă şi ultimul fir de păr! ¤ Că după ce avem mingicari ageamii, avem şi microbişti damblagii, care fac pănărămi (cum spune un vecin alcoolic) pe stadione şi se suspendă stadioane...¤ Ptiu! (să mă ierte din nou colegul Faifer, ori prozatorul Spineanu, că stuchesc cu litere nevinovate). ¤ Cum nu aveam destule belele cu banii şi scumpirile, văzui şi că luară foc nişte cauciucuri, unde credeţi? În Piaţa Constituţiei, ţaţo! Acolo unde e crema pazei şi-a ordinii, unde aleşii neamului iau decizii vitale - mortale. Hm! Cum se poate asta? ¤În două luni, două incendii, ambele pe bază de cauciucuri...¤ Şi ca beleaua să fie diversificată, se descoperiră bolnave care au dat cotul pe motiv de coasere cu aţă medicinală chinezească, nesterilizată. Asta-i prea de tot! ¤ Doctorii şi asistentele care au cusut cu-aşa ceva, pesemnă depuseră jurămîntul lui Hipocrat în...chineză! ¤ Da’ hai să vă dau şi o veste bunicică ( alea foarte bune vi le ofer cînd o să fie cazul, adică după 2010): bine că nu locuiţi în Timişoara! Că, iacătă, prefectul şi primarul de-acolo primesc scrisori de ameninţare cu moartea de la „clanul rromilor bogaţi”.¤ Omologii lor iaşioţi, pesemne, ori sunt sărăcuţi, ori au teamă de autorităţi, că n-am auzit p-acişilea de ameninţări cu exitul ; şa Iaşi, oficialii cel mult sunt înjuraţi şi scuipaţi. Ceea ce-nseamnă că-s mai iubiţi...¤ Da’ ca să-nchei vesel, cum mi-e felul, vreau să vă amintesc propunerea domnului Geoană, de trimitere a cosmonautului pesedist Prunariu, în spaţiu. Că aşa cum a putut zbura cu ruşii, acum 30 de ani, poate recidiva şi acum, cu americanii. ¤ Şi eu, care-l suspectam pe nea Nelu de exagerare, atunci cînd îl făcea prostănac!...¤ Pe criteriul ăsta, putem s-o trimitem pe Nadia Comăneci la Olimpiadă : că aşa cum a luat 10 acum 30 de ani, va lua şi azi...¤ Aşa să ne ajute Dumnezeu (cu note mari!), tuturor! ¤ Pa, tomnaticilor!...

Inapoi, la centura de castitate!...

...Fiindcă am văzut pe micul ecran cum mulţi bărbaţi care muncesc prin Italia, Spania sau Israel, află de la soţie, că vor fi taţi. Dar cum soţia e-n luna a treia, şi taţii au văzut-o acum şase luni, fericitul părinte are oarecari suspiciuni. Asta e bine, fiindcă o parte din ei dau buluc, la Iaşi, să-şi facă testul de paternitate. Ocazie fericită cu care mai vizitează Bolta Rece şi mai lasă niscai euroi pe plaiuri mioritice. Sigur, există alternativă : centura de castitate. Dar cine mai face azi, aşa ceva?...
Bine e pentru Iaşi şi că Poli a avut prima victorie din campionat, cu Galaţiul. Prost e că asta n-o scapă de retrogadare. Dar, mai sunt meciuri, deci - mai sunt şanse...
S-a deschis şcoala, politizat sau nu, cu clădiri reparate, ori nu...evenimentul a fost bifat şi viaţa merge, teoretic măcar, înainte. Din păcate, întrebarea e alta : ce facem cu elevii de liceu, după ce termină? Şi ce facem cu anumite secţii de facultate, care nu prea mai au perspective? Citeam într-un cotidian local, cu uimire, că unicersitatea „Ion Ionescu de la Brad” a organizat concurs de admitere în septembrie, fără examen! La criterii de selecţie, în anunţ scria, stupefiant (pentru mine): „Bacalaureat – 25%, Media anilor de liceu – 75%”! Dar ce relevanţă pot avea mediile din liceu – să zicem, ai absolvit liceul de matematică/fizică , ori cel de artă – în stabilirea vocaţiei de ...agricultor? Apoi : cum de discipline atît de interesante, precum Studii culturale, Literatură comparată, ori Limba şi literatura rusă, nu au găsit, în sesiunea recentă, nici un candidat? Iar matematica a ajuns să aibă 0,13 candidaţi pe loc? Brrrr!!!!...
Şi hai să mai abordăm un subiec care ne stresează, zilnic :supraaglomeraţia. Nu vi se pare că de o vreme, Capitala Moldovei, este sufocată de un trafic aiuritor şi dezorganizat? Bine, bine, se repară pe ici, pe colo, sunt ore de vîrf din care n-ai cum ieşi, legal...Domnul primar a ziis, resemnat/mîndru „Trebuie să ne obişnuim – suntem o metropolă!”...Dar Tokio e mai metropolă ca noi, Los Angeles – idem, şi acolo se circulă impecabil! De unde se vede că există pe lume metropole, şi metropole...Sau: primari şi primari...
Dar ce m-a amuzat anunţul „Titlul de profesor consultant se va acorda cu zgîrcenie la UMF”! Sigur, e normal să aibă prioritate medicii tineri, să mai scăpăm, nu-i aşa, de dinozauri....Realitatea însă ne previne : în curînd vom zice mersi să avem consultanţi! Că ăştia tineri ori n-au doctoratul, ori o-ntind spre ţările ceva mai calde, şi-n aule & spitale vom rămîne pensionarii reactivaţi...Că şi-aici, praftica ne omoară,teteo!
Un ultim subiect stupid : conducerea Ateneului Tătăraşi. Iată, Vitse a plecat de aproape trei luni, şi nimeni nu i-a luat locul. Şi ar fi păcat să se piardă ritmul lui de lucru şi altitudinea proiectelor sale. Candidează, din cîte se aude, Samuel Taste – pe care nu-l cunosc, Adi Afteni – pe care-l cunosc mult prea bine şi Ion Sapdaru. Om muri şi om vedea...
Să trecem şi la chestii vesele : 10 ieşeni divorţează, zilnic. Mă veţi întreba „ce, asta-i vesel?”.Sigur! Ce-i mai de preţ decît libertatea?...
Sau alta :CFR Iaşi a fost amendată deoarece, ha-ha!, nu are ghişee pentru gravide! Hai că ne-am dat dracu’! După ce că nu e deloc înghesuială la casele de bilete CFR – majoritatea călătorilor preferînd maxi-taxiul, ori „cu naşu’ – mai trebuie să punem o casieră să aştepte, zile-ntregi, să apară o gravidă să ceară bilet. Ptiu!
Vă doresc o viaţă cît mai normală.

Piersic & Elodia...

...De ei, n-ai cum scăpa! ¤ Păi Florin Piersic, chiar dacă nu mai joacă mai nimic, pe scenă, de 20 de ani, repet, ocupă tembeliziunile cu reclame idioate. Ce să facă Regele Lear (presupunînd că poate măcar memora textul!), la teatru, unde nu-l văd decît 50.000 de spectatori? Bagă publicitate pe micul ecran şi are 6 milioane de privitori! Plus că şi textul e mai uşor...¤ După ce ne-a terorizat, cu luni în urmă, cu tîmpenia aia cu „ciocoflenderii”, acum revine cu una şi mai tîmpită, care-ncepe aşa :” mi-au plăcut în viaţă două lucruri – femeile şi prăjiturile”...şi-apoi începe să lingă o tanti care are în loc de cap, ...o tortă. Ptiu! ¤ Domne’, înţeleg să faci reclamă la zahăr (deşi, cum ştim din alt avertisment tv, consumul excesiv...), dar nu o poţi face elegant? Tre’ să fii libidinos, cu orice preţ? ¤ Apoi .cazul Elodia. Moartă mai ...vie decît asta n-am văzut, ţaţo! Şi cu cît e clar că a dat cotu’, cu-atît pătrunde în casele noastre, prin tv : după ce zîmbăreţul Cioacă (despre care o gazetă chiar a oferit şi-o carte, în plastic, împreună cu ziarul!) fu dat iar în judecată de părinţii femeii, fiindcă i-ar fi furat tot ce avea în birou, acum aud că un om de afaceri a cerut la OSIM marca înregistrată Elodia, cu care vrea să scoată 50 de produse pe piaţă : de la magiun, la poşete. ¤ Urmează să mai ceară vreunul marca înregistrată Rîmaru, Gogea Mitu, Sergiu Malagamba, ori Miţa Biciclista...¤ Dar apropos de femei celebre :Nicoleta Luciu a născut un băieţel de 3,7 kile, cu numele neaoş Zsolt. Acum, în fine, mult mediatizaţii ei sîni îşi găsesc o întrebuinţare decentă...¤ Că tot vorbim de fiare : la Braşov s-a dat voie la împuşcat urşi, dar nu mai mult de 25, şi numai din ăi periculoşi. Părerea mea : de unde ştii, cu precizie, care-i periculos? Sau, cînd afli, s-ar putea să fie prea tîrziu...¤ Naşpa’ e că şi urşilor li s-a dat voie la speriat & hăpăit oameni. Fără precizarea numărului, însă...¤ Şi domnul Băsescu vrea să împuşte un gazetar : dar fiind şef de stat se abţine şi, deocamdată, doar îl dă în judecată. Păi alte războaie nu mai are de dus preşedintele? Hm...¤ Să se ia de Călin, care a zis că Popeye spune „tîmpenii imense!”. ¤ Cu românca aia răpită în Egipt, a rămas ca-n tren : e bine, sănătoasă, dar nu se ştie dacă şi cînd va fi eliberată. ¤ Aşa-i trebuie : în loc să-şi aducă soţul (neamţ) în patria-mumă, să-i arate Delta, litoralul, Babele, Voroneţul etc., ea se duce pe cămile printre beduini şi se lasă răpită, ca să se mai vorbească, tot cu compasiune, despre România! Ruşine! ¤ Dar fiindcă tot am pomenit numele ţării noastre : io mă bucur sincer că a apărut o emisiune tv cu titlul România, te iubesc! După ce numele ţării noastră a fost terfelit în egală măsură de locuitori şi vizitatori ; după ce un psihopat s-a oferit, într-un poem tîmpit, să dea...muie României; după ce cohorte de oligofreni şi infractori anunţau că pleacă din ţară, fiindcă aici nu găsesc de lucru, era timpul să apară şi o emisiune cu titlu patetic, dar necesar, România, te iubesc!. ¤ Fiindcă România chiar merită iubită, indiferent cîte chestii nu ne-ar place, aici, între graniţele ei...¤ Să-ncheiem felicitînd Pro Tv-ul pentru că a obţinut un prestigios premiu Emmy. Eu, dacă l-aş primi, aş da de băut : da’ ăştia ai lui Sârbu îs nişte scîrţari, mergeţi şi beţi din banii personali, machitori dvs.!...¤ Prosit! ...Cheers! ...Să nu stea glaja!... Pe cai, pompagii!...E scăpare-n mişelie!...Păhăruţu-i cît un cui/ doar ce-l pui la gură, nu-i! ş.a.m.d. ( vedeţi, făcui şi io un final de premiul Emmy!).

De-ale gurii, de la contemporani...

...Am precizat chestia cu contemporanii, ca să nu confundaţi titlul cu expresia de-ale gurii din bătrîni. ¤ Şi, mai ales că nu e vorba doar de mîncare.¤ Dar sunt multe subiecte interesante, azi, la rubrica lui Mandea!( observaţi, m-am molipsit de la Măruţă, care-n fiecare după-amiază momeşte telemanii cu ştiri senzaţionale, invitaţi de răsunet şi „multe alte surprize”! ¤ Eu n-am văzut prea multe surprize la emisiunea lui, însă un episod mi s-a părut nedelicat – invitarea tatălui fetelor de la Indiggo şi băşcălizarea lor în faţa lui.Urît gest! ¤ Dar ce pretenţii poţi avea de la Măruţă, unul al cărui singur merit a fost realizarea unei nunţi cu 800 de invitaţi?!...¤ Oricum, acest Măruţă ar trebui să ia exemplul colegelor lui, psiholoage de profesie, Dana Războiu şi Lili Fedorca, plus al ahtiatelor după cărţi din domeniu Andreea Raicu, Cristina Dochianu,Gina Pistol – care vor complexa bărbaţii mai ceva ca pînă acum...¤ Că tot vorbirăm de bucate :în sfîrşit, a fost inaugurat Oficiul Naţional pentru Produse Tradiţionale şi Ecologice. Cu această ocazie s-a constatat că avem peste 1.800 de produse tradiţionale, care trebuie certificate & promovate. M-aş bucura să fie aşa! ¤ Fiindcă, la ora actuală, suntem printre puţinele ţări cărora nu le-a fost recunoscut măcar unul...¤ Dar chiar m-a enervat o altă ştire, bulimici dvs. : cică abatoarele din UE (inclusiv ale noastre) trebuie să angajeze specialişti în crearea unor momente plăcute animalelor, înainte de exit. Sigur că nici un om normal nu doreşte să-şi chinuie porcul sau oaia, cînd le taie. Dar de-aici, pînă la preocuparea excesivă pentru datul cotului în sunet de harfe & cimbale, cu alaiuri de porcuşori şi mieluşei cu aripi heruvimeşti...Poate avem alte priorităţi, teteo! ¤ Sau, am mai zis-o : grija ciudată pentru ce mănîncă la şcoală, copiii . S-a hotărît că sunt indicate sandviciuri cu brînză şi pui, fructe şi iaurturi ...fără fructe. N-au voie chipsuri, mezeluri, dulciuri. Hm...¤ Şi dacă un părinte nu-şi poate permite zilnic, ceea ce e recomandat, ce facem? Noroc că am copii mari, care nu-şi iau pachet la şcoală. Iar eu îmi iau la servici un sandvici cu whisky, seminţe de bostan şi un sfert de Aligote : o fi sănătos? Că Rectorul nu mi-a zis nimic de alimentaţia-mi iraţională, că doar nu e Iulian Mincu sau Sinistra...¤ Dar ce ziceţi de libaneza care-a găsit 26 de perle într-o singură scoică? S-a făcut cu mărgele, pe dai boji! Ăsta da’, noroc! ¤ Las’ că-mi cumpăr eu o stridie, într-o zi, şi-o să o fac fericită pe nevastă-mea, oferindu-i perla pe care o voi găsi în stridie, iar eu voi fi fericit că-mi cumpăr, în fine, o stridie! (pînă acu’, n-am reuşit!). ¤ Nu putem încheia, desigur, fără a vorbi despre meciuri. Începem cu CFR Cluj : zi de geniu! Victorie incredibilă! Aşa, da! ¤ Era timpul să mai avem şi bucurii din fotbal, că ne săturasem de eşecuri! ¤ Şi unde mai pui că echipa lui Trobetta a învins AS Roma, nu te miri ce Feroe!...¤ Şi mai frumos gestul antrenorului italian de-a-i mulţumi lui Andone. Regal, ce mai! ¤ Restul echipelor noastre, exceptînd Urziceniul, care-a smuls un egal, s-au comportat conform aşteptărilor : au pierdut. Ba chiar Dinamo e cît p-aci să piardă dreptul de-a mai juca! ¤ E adevărat, n-au fost scoruri de maidan, ci au pierdut cam la un punct diferenţă. Dar, palidă consolare!...¤ Cît despre suporterii-huligani...ce să mai zic?! Văd că nu există ac de cojocul lor : ce contează că echipa favorită e depunctată? Ei vor caft, nu fotbal! ¤ Dar o fi atît de greu să pui nişte mascaţi să le dea bătaie şi apoi, să nu-i mai lase pe teren? Probabil! ¤ Vouă, fideli lectori, vă doresc pace şi armonie, să treacă lebăda pe lacuri, ca-n Somnoroase păsărele . Deci, noapte bună!...

Vesti pe care e bine să nu le afli...

Nu am înţeles preocuparea – care ţine cam de un an – a televiziunilor-cioclu, sau a televiziunilor-cucuvaie : pîndesc personalităţi bolnave, precizează că-s „grav bolnave” şi induc telemanului ideea că oamenii respectivi sunt pe ducă. Urîtă practică! ¤ Săptămîna ce trecu cobele avură trei nume,”grase” : Ştefan Iordache ( plecat la Viena, numai să scape de clevetelile gazetarilor – bocitoare!), Doina Cornea ( care, arăta pămîntie rău!) şi Fănuş Neagu – care arăta... ca de-obicei.¤ Nici un om educat nu trăieşte din veşti panicarde; în plus, nu este decent să anunţi maladii necruţătoare pe micul ecran, doar gîndindu-te la rating. ¤ Îmi amintesc cu neplăcere ce cherelă de mahala a fost televizată - pe posturi importante, nu la OTV – cu cîteva săptămîni înaintea dispariţiei lui Sabin Bălaşa. Tot aşa, nu au pierdut ocazia, hienele tv, să dea ştiri alarmante despre bolile unor vedete autentice – Beligan, Tamara Buciuceanu, Dinică ( din fericire, toţi sunt în viaţă, azi!). ¤ Neplăcută e senzaţia că ei ,aceşti teleaşti de joasă speţă, în realitate se bucură să prindă asemenea ştiri, care le măresc, probabil, salariul. ¤ Personal, le doresc sănătate celor trei bolnavi iluştri şi sper să nu mai văd la emisiunile de ştiri filmări cu ei în spital...¤ Sau, o altă ştire care a fost lipită la cea principală, a bolii îngrijorătoare a Doinei Cornea : dizidenta cică e îngrijită în spital de...fiica unui colonel de securitate. ¤ Şi asta e o grosolănie :de ce culpabilizăm un doctor, pe asemenea motive? S-ar putea ca medicul să fie competent şi atent cu bolnava, indiferent cu ce s-a ocupat tatăl. Asemenea lovituri sub centură, din păcate, definesc ziariştii de la cotidianele centrale, ahtiaţi după veşti senzaţionale, nu mai contează cît sunt de pardonabile...¤ Că tot suntem la capitolul boli & spitale : mi se pare revoltător faptul că o fetiţă de 4 ani a murit la Cluj, după o banală operaţie de polipi. Culmea, doctorul şi asistenta, după operaţie au plecat la şedinţă, lăsînd pacienta singură, pe masa de operaţie! Şi-au amintit de ea după 45 de minute! Prea tîrziu...¤ Şi fiindcă începe şcoala, ce ziceţi de scoaterea din bufetele şcolare a snacksurilor, sucurilor „artificiale”, bomboanelor, acadelelor şi a cornurilor cu ciocolată ? Aşa menajăm elevii? ¤ Trei întrebări pun şi eu, nu dau cu parul :1) cîţi părinţi îşi permit să ofere copiilor sucuri naturale? (care costă cam 15 lei noi litrul, la Billa); 2) ce-i va opri pe elevi să cumpere ce vor ei, din chioşcurile aflate-n drum spre şcoală? ; 3) cum vei convinge un copil de 10 ani, să zicem, că bomboanele şi ciocolata sunt „cîh!”? ¤ Cît despre experimentul, intens mediatizat, Sfîrşitul lumii, mărturisesc, am făcut parte din rîndul celor impasibili. Şi dacă ar fi fost ceva grav, tot n-aveam cum să-l preîntîmpin, nu?! Dar eram sigur că totul va fi o.k. ¤ Aici m-am deosebit de reprezentanţii PC, în speţă, dl. Senator Marius Marinescu, care a mobilizat 100 de colegi de partid şi s-au pus pe ...salvat planeta : au pichetat Reprezentanţa Comisiei Europene în România, au trimis scrisori de protest tuturor ambasadelor ţărilor din UE etc.¤ Da’ ce, e primul senator penibil? ¤ Penibil mai e şi deja legendarul Cioacă – domnul de la doamna – care, de cîte ori e filmat, zîmbeşte . Are cătuşe, ori e între jandarmi, dar el zîmbeşte de parcă l-ar duce să-l ungă Rege al costobocilor! Hm...¤ Plus că el e prins între două dosare antagonice : 1) cel de omor la adresa soţiei; 2) cel de divorţ de aceeaşi soţie.¤ Ca să divorţezi de legendara Elodia, mai întîi trebuie să fie clar că e-n viaţă. Ori nimeni nu mai crede asta...¤ Hai să-nchei oarecum relaxant : Veturia Goga, zice strănepotul marelui scriitor, aflat la Sorbona, a fost agenta lui Hitler. Se poate! ¤ Am citit acum trei ani că şi Birlic era spion american.¤ Îl suspectez şi pe Jean Constantin de spionaj în favoarea Tanganikăi. ¤ Dar nu sunteţi vizaţi, dracii mei lectori! Voi găsiţi nişte mustării, să sărbătoriţi începerea anului şcolar. Cînd daţi de ele, chemaţi-mă şi pe mine! ¤ Noroc!

Masochist fara voie ...

Domne’, începu să-mi fie frică să mă uit la meciurile Naţionalei! Ce, eu mi-s masochist? ¤ Tot românu-n ocazii d’astea, pune şpriţu-n faţă, întinde picioarele şi începe să comenteze, agitat, ceea ce vede pe micul ecran. În principiu, connaţionalul nostru îşi doreşte o zi festivă, o sărbătoare, la care are parte de băutură, patriotism şi victorie...¤ Dar în România treaba e mai complicată : ce dacă echipa cu care jucăm nu e una mare – ca dovadă, am bătut-o-ntotdeauna?! Noi luăm bătăie, cu demnitate, de la orice echipă. Ajunserăm în clasamentul grupei după ...Lichenstein! PTIU! ¤ Nu zic să batem, teteo, da’ un 1:1 puteam scoate, nu? Iaca, nu! ¤ Cică asta s-a-ntîmplat deoarece n-au jucatără Mutu, Chivu & Bănel.Scîrţ! ¤ O echipă seriasă tre’ să aibe mereu, 4-5 rezerve de excepţie! Oricum, după meciul ăsta al Naţionalei, mulţi microbişti se gîndesc dacă vor mai privi meciuri al echipei României – fie ele şi cu rezervele de la Feroe...¤ Şi unde mai pui că Lobonţ & his boi, se puseră şi pe aruncat cu sudălmi & cataroaie în ziarişti. Urît obicei! ¤ Şi hai să zic, cînd baţi Lituania, poate ţi se iartă : nu e cazul...¤ Tocmai vazînd că pe fotbalişti nu te poţi baza, în meciurile grele, primarul Boc, împreună cu Iuliu Mureşan, au pus la cale un plan pervers : vor trage, cînd vin mingicarii de la Chelsea, o conductă de la fabrica de bere, pînă la nişte chioşcuri din centrul Clujului; astfel, băutura fiind moca, englezii vor băga în ei litru, după litru, şi pe stadion vor alerga precum melcii, lălăind „It’s a long way to Tiperrary!” - spre bucuria celor de la CFR, care, abstinenţi fiind, vor da gol,după gol!...¤ Vor răzbuna, deci, Naţionala! ¤ (nu-i frumos scenariul meu?!).¤ Partea proastă e alta : s-ar putea ca peste o zi să fie pus în mişcare cel mai mare accelerator de particule din lume; se pare că el va genera găuri negre artificiale care, vai!, nu este exclus să înghită pămîntul...Brrrr!!! ¤ Sursa e sigură : am văzut pe micul ecran, am citit în marile ziare. Din acest moment, n-are rost să ne mai facem planuri, dragi concetăţeni : mărturisesc, mai am 500 de lei pe card, îi scot şi trag un chef monstru, măcar să mor vesel, pe 10 septembrie!...(terifiantă dată : cu o zi înainte de groaznicul 11 septembrie! Of!...).¤ Ziceam că nu mă voi mai uita la meciurile Naţionalei? Ei bine, aflaţi că dacă scăpăm de găurile negre de pe 10 septembrie, n-o să mă mai uit nici la ştirile tv cu porcării & pistoale , de la ora 17: păi bine, bre, se pare că această emisiune vrea să ne vîre-n cap ideea că românul se ocupă de furat, violat fetiţe sau babe, împuşcat semeni – la nervi. Românul, conform informaţiilor ştiriştilor, în loc să muncească, violează; şi nu orice – femei frumoase de 30-35, exclus! Românul are feeling pentru fetiţe de 6-7 cotolani, ori 8-9 decenii! ¤ La nervi, nu se mai ceartă cu ăla pe care are necaz, nu!...Scoate pistolul, puşca, cuţitul, mitraliera, şi trage!...¤ Nu o să vă vină să credeţi, dar o matracucă din Mangalia, i-a propus unui vecin să-i omoare soţul, contra... 50 de euroi : ptiu! ¤ Eu n-aş face-o sub 2.500, zău ! Deci, nu mă căutaţi dacă n-aveţi banii ăştia în borsetă...¤ Cu 50 , fac felul mîţelor – aviz amatorilor! ¤ Dar sunt unii de prin Transnistria care kilăresc şi pe 100 de euro! Oameni milostivi, ce mai! Opriţi rotaţia, vreau să cobor!...¤ ¤ Să-nchei mai plăcut : preşedintele Băsescu, în vizita de la Vatican, s-a bucurat de o primire cu surprize ; pe lîngă oficialii locali, a apărut, neinvitată, de după poala unui înalt prelat...Ramona Bădescu, în ţinută sport. Ea s-a pupat cu Traian, s-a pozat cu prima-doamnă, şi-a dispărut strigînd versuri din melodiile Ritei Pavone. ¤ Trăiască tupeul şi libelulele îndemînoase!...

Nunti şi inmormintari, intens mediatizate...

Domne’, io nu ştiu, da’ azi nu mai e respectată valoarea, zău aşa! ¤ Iote, par egzampl, Băse dădu nişte bani ălora de participară la Olimpiadă, şi reieşi, culmea, că dacă ai obţinut locul 4, primeşti mai mult decît dacă ai... medalie de argint! Ptiu! ¤ Mi-aminteşte de bancul cu Ceaşcă, zicînd că e bine să facem timpi mai buni la atletism, şi dacă recordul mondial la 100 m. e 9,01, noi să scoatem 9,02! ¤ Şi fiindcă am pomenit de marea competiţie din marele Zid : să ne lămurim, pentru noi fu o victorie locul 17, ori o înfrîngere? Că părerile-s împărţite. ¤ Io, ca românul, imparţial, zic că fu un rezultat călduţ. Nu rău de tot, da’ nici bun. ¤ A, că putea fi mai rău, sigur că da! Da’ noi tot nu vrem să-nvăţăm din victorii, ci NUMAI din înfrîngeri...mă rog...¤ Un blestem naţional.¤ La capitolul nunţi mediatizate, fireşte că mă plictisii, ţaţo, de-a lu’ Măruţă. Păi cine-i Măruţă, bre, să sufoci telemanii cu el o săptămînă? E un băiat care face o emisiune la Pro Tv. Atît! ¤ A, că soţia actuală, Andra, nu cîntă rău, iar e adevărat. Da’ nu-s personalităţi, nici vedete!¤ Şi să te ţii filmări cu cavalerul de o-n-o are, Moga cel creţ! ¤ Bag mîna-n foc că supozitorul a furat ceva incantaţii din muzica bisericii, şi vom auzi curînd songuri tip Ave Maria, Aleluia, Isaaia dance...¤ La capitolul înmormîntări, avurăm şi-aici fo două, mai mîşcate : Iosif Constantin Drăgan şi Caiac.¤ Sigur, nu stau pe acelaşi raft de bibliotecă, dar moartea nu departajează, ia şi din ăi buni şi din ăi răi...¤ Am zis buni? Păi Drăgan chiar fu o personalitate, nu un Măruţă! Contestat, dar cineva! Istoric, om de afaceri, ambasador (neoficial!) intermitent al României...¤ Păcat că nici nu s-a răcit bine şi moştenitorii au început scandalul...¤ Personal, am o teribilă silă faţă de mediocrii care aşteaptă să le moară un părinte ilustru şi să-şi rezolve, astfel, în fine, viaţa.¤ Îl prefer pe Caiac : ăsta, măcar a tras tare, tată! Fu el interlop, da’ nu a stat la colţ, cu mîna întinsă...¤ Acu’, sigur, şi cazul lui fu olecuţă cam PREA mediatizat, dar io nu mă pricep la ratting, aşa că , nu mă bag...¤ După Caiac, urmează, într-o logică simplă, Canoe...¤ Din păcate, ministrul David a anunţat că mulţi poliţişti şi procurori, care erau pe felie cu de-alde Caiac, o vor îmbulina, fiindcă, ÎN FINE, tre’ linişte-n ţară...¤ Să dea Domnul! Da’ cu justiţiari de tipul Cristian David, şansele-s palide....Aici trebuie potere de vocaţie, teteo, nu ameţiţi fără specializare, care au ajuns la Interne, fiindcă alte ministere libere nu mai erau...¤ Că aşa se întîmplă şi cu nişte soldaţi americani împuşcaţi la Mamaia de nişte puşti pe motorete. De ce-or fi tras? Cine le-a dat arme? ¤ Om muri şi om afla.¤ Dar fiindcă tot am deschis discuţia, vă-ntreb : vi se pare normal ca-n judeţul Constanţa să existe o victimă pe zi ( a armelor)? Mie, nu! ¤ Că nu suntem în Texas, Chicago, ori Sicilia...¤ Da’ hai să trecem şi la chestii armate mai puţin enervante : spre exemplu, şantierul militar naval din Mangalia a fost cumpărat...de nemţi! Nu e rău : c-ar fi putut să-l ia ruşii...¤ Acum s-a scos la vînzare fabrica de tunuri Cugir – pe care vor s-o ia cehii, şi uzina de tancuri Făgăraş, pe care o curtează iranienii.¤ Şi-altă veste bună . Steaua s-a calificat; Vasluiul, idem. ¤ Zilele tropicale nu se încheie odată cu vacanţa, deoarece Piedona a plantat, recent, 18 palmieri, în sectorul 4 al Capitalei, pe care cu onoare îl conduce. ¤ Ambiţionat, Vanghele a comandat cocotieri şi arbori de cafea, pentru sectorul lui.¤ La Iaşi, lumea e tradiţională, şi rămîne cu copacii seculari, castanii familiari şi plopii fără soţ...¤ Şi dacă vreţi să ieşiţi din şară, n-o luaţi pe la Nădleg, că e coadă de 5 ore : alegeţi Sculeniul, chiar dacă vreţi în Italia...¤ Toamnă suportabilă, hai, fuga după gogonele şi stuf, de îmbrăcat mustăriile...